Taina Preotiei sau a Hirotoniei (Instituire: II Tim. 1, 6; I Tim. 3, 1; Tit. 1, 5) este taina introducerii in succesiunea apostolica a slujitorilor bisericesti, consacrati acelor slujiri pe care Apostolii le-au recunoscut ca fiind dupa porunca lui Hristos si fara de care identitatea si unitatea Bisericii vazute nu pot fi garantate. Hirotonia nu confera harisma si demnitatea Apostolilor, unice si netransmisibile. Ca membri ai grupului <>, Apostolii - simbolul poporului lui Dumnezeu - au un rol unic, netransferabil, de aceea, in aceasta pozitie, ei nu au succesori. Primind de la Hristos autoritatea sa lucreze in numele Lui (Luca 10, 16), si sa transmita mai departe ceea ce au primit, apostolii au instituit slujiri care au un caracter si o functie apostolica. Aceste slujiri au forme diverse, dar ele au fost introduse sub supravegherea Apostolilor si prin punerea mainilor lor, ritual prin care se da autoritatea slujitorilor (cf. Fapte 13, 3; 20, 28).In ritualul Hirotoniei, cele doua elemente sunt inseparabile: punerea mainilor episcopului cu rugaciunea de invocare a Duhului Sfant, Care imparte un har special pentru o misiune specifica in Biserica si trimiterea de a sluji in numele lui Hristos dupa voia Sa. Slujitorii bisericesti (episcopi, preoti si diaconi) nu lucreaza in locul lui Hristos, ca si cand Acesta ar fi absent. Ei nu sunt propriu-zis vicari, reprezentanti sau inlocuitori. Ei au darul de a manifesta vazut, de a da garantie obiectiva despre prezenta continua si activa a lui Hristos cu poporul Sau.
Tocmai de aceea, numai episcopii si preotii hirotoniti in continuitate cu Apostolii pot sluji cu putera Duhului Sfant, spre predicarea Evangheliei, spre iertarea pacatelor, spre celebrarea tainelor. Numai ei sunt trimisi prin actul hirotoniei sa dea un semn eficient de lucrarea lui Hristos in mijlocul poporului.De altfel, in actul hirotoniei, pe care episcopul o savarseste in virtutea succesiunii apostolice: <>, Hristos este Cel ce pune mana. La hirotonia preotului, episcopul se roaga: <> ( Hirotonia preotului, Arhieraticon, p. 80).In orice act sacramental, arhierul bisericesc este slujitorul Marelui arhiereu ceresc: <> ( Hirotonia diaconului, Molitfelnic, p. 76).
Faptele Apostolilor (Cap. 6; 20, 28; 11, 29-30; 14, 23; 15, 2, 4, 23; 21, 8), ca si epistolele pauline (I Tim. 3, 1-13; 5, 17) atesta existenta distincta si complementara a celor trei slujiri sacerdotale, instituite prin hirotonie. In secolul urmator, Sfantul Ignatie al Antiohiei, el insusi episcop, va explica pe larg locul si simbolismul episcopului, preotului si diaconului ( Catre Filad., 4; Catre Magn., 6, 1; 3, 1-2; Catre Tral., 3, 1). Ca succesori ai Apostolilor, episcopii au o raspundere si o misiune apostolica. Episcopul este conducatorul unei Biserici locale, in calitate de membru al colegiului episcopal, colegiu care reprezinta grupul celor <>. Episcopul reprezinta Biserica universala si de aceea are autoritate in Biserica locala. E singurul care confera taina in cele trei trepte sau slujiri. Prezbiterii (preotii) exercita functiile sacerdotale in unitate diplina cu episcopii. Impreuna formeaza preotimea sau cinul preotesc care are raspundere de Biserica locala. Preotul primeste de la episcop raspunderea pastorala pentru o parohie.
Diaconii se afla in serviciul episcopului. Desi n-au preotia necesara savarsirii Tainelor, ei au diverse functii in Biserica: predicarea Evangheliei, diaconie.Preotia conferita prin Hirotonie se exercita in mai multe directii:- Predicarea Evangheliei (Efes. 3, 6-9) sau <> (Fapte 6,4), si nu numai simpla citire si interpretare a Sfintei Scripturi (Rom. 10, 14-15), care erau obligatorii si pentru sinagoga (Rom. 15, 4).
Predicarea Evangheliei inseamna, pe langa vestirea istorica a lui Iisus Hristos si invatatura Lui - si propovaduirea intr-o perspectiva eshatologica (Matei 24, 31). Desigur ca slujirea kerigmatica si misionara nu era privilegiul exclusiv al celor hirotoniti. Didahia mentioneaza profeti si didascali itineranti- Savarsirea Sfintelor Taine si in primul rand a Euharistiei (I Cor. 14, 16-17; I Tim. 2, 1). Prezbiterii nu sunt altceva decat <> (I Petru 4, 10). Adevarata Euharistie este cea celebrata de <> sau de cel caruia episcopul I-a ingaduit ( Catre Smirneni, 8, 1). - Slujirea pastorala (I Cor. 2, 18) care nu inseamna doar a conduce si a oficia, ci mai ales a pastori, adica a apara, a oferi o hrana, a intretine prin jertfa. Iisus Hristos Se numeste pe Sine <>, intrucat Isi pune viata pentru oile Sale (Ioan 10,11).
Prin porunca <> (Ioan 21, 16-18), Petru si ceilalti apostoli, ca si urmasii lor, sunt chemati sa actualizeze pentru fiecare generatie, loc si timp, actul in care Hristos insusi pe Sine S-a dat pentru viata lumii.
