VIATA CRESTINA ORTODOXA

Viata Vesnica...

2011-02-03T07:08:00.000-08:00

Bucurativa de Moarte ! Ca Moartea este vesnica in adormirea trupului si apoi iertarii de pacate , si conditionare de cele Trupeste!

Cum pot fi mântuit!

2010-11-10T04:24:00.000-08:00

Prietene, îti pun cea mai importantă întrebare a vieţii. Bucuria sau suferinţa ta pentru toată veşnicia depinde de răspunsul tău. Întrebarea este: "Esti mântuit?" Nu este o întrebare despre cât de bun eşti, nici dacă eşti membru al unei biserici ci "eşti tu mântuit?" "Eşti sigur că vei merge în cer când vei muri?"

Dumnezeu spune că pentru a merge în cer, "trebuie să te naşti din nou". În Ioan 3:7, Iisus îi spune lui Nicodim: "Trebuie să vă naşteţi din nou." În Biblie, Dumnezeu ne arată planul naşterii din nou, al mântuirii. Planul Său este simplu! Poţi fi mântuit, azi. Cum?

Mai întâi trebuie să realizezi că eşti păcătos. "Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Pentru că eşti păcătos, eşti condamnat la moarte. "Plata păcatului este moartea." (Romani 6:23). Aceasta include separare veşnică de Dumnezeu în iad. "Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata."(Evrei 9:27).

Dar Dumnezeu te-a iubit atât de mult că a dat pe singurul Său Fiu, Iisus, să poarte păcatul tău şi să moară în locul tău. Sângele lui Iisus a curs pentru tine, pentru că, "fără vărsare de sânge nu este iertare"(Evrei 9:22). Deşi nu înţelegem deplin cum, Dumnezeu a spus că păcatele mele şi ale tale au fost puse asupra lui Iisus şi El a murit în locul nostru. El a devenit înlocuitorul nostru.

"Dumnezeu ... porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască"(Fapte 17:30). Această pocăinţă este o schimbare a minţii, o minte care acum recunoaşte că omul este păcătos şi că Iisus a murit pentru noi pe cruce. În Fapte 16:30-31, temnicerul din Filipi l-a întrebat pe Pavel şi pe Sila: "Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?" Ei "i-au raspuns: crede în Domnul Iisus şi vei fi mântuit...". Pur şi simplu crede în El, ca fiind Cel ce a purtat păcatul tău, a murit în locul tău, a fost îngropat şi a înviat. Amin.

Taina Preotiei sau a Hirotoniei

2010-08-13T06:32:00.000-07:00

Taina Preotiei sau a Hirotoniei (Instituire: II Tim. 1, 6; I Tim. 3, 1; Tit. 1, 5) este taina introducerii in succesiunea apostolica a slujitorilor bisericesti, consacrati acelor slujiri pe care Apostolii le-au recunoscut ca fiind dupa porunca lui Hristos si fara de care identitatea si unitatea Bisericii vazute nu pot fi garantate. Hirotonia nu confera harisma si demnitatea Apostolilor, unice si netransmisibile. Ca membri ai grupului <>, Apostolii - simbolul poporului lui Dumnezeu - au un rol unic, netransferabil, de aceea, in aceasta pozitie, ei nu au succesori. Primind de la Hristos autoritatea sa lucreze in numele Lui (Luca 10, 16), si sa transmita mai departe ceea ce au primit, apostolii au instituit slujiri care au un caracter si o functie apostolica.

Aceste slujiri au forme diverse, dar ele au fost introduse sub supravegherea Apostolilor si prin punerea mainilor lor, ritual prin care se da autoritatea slujitorilor (cf. Fapte 13, 3; 20, 28).In ritualul Hirotoniei, cele doua elemente sunt inseparabile: punerea mainilor episcopului cu rugaciunea de invocare a Duhului Sfant, Care imparte un har special pentru o misiune specifica in Biserica si trimiterea de a sluji in numele lui Hristos dupa voia Sa. Slujitorii bisericesti (episcopi, preoti si diaconi) nu lucreaza in locul lui Hristos, ca si cand Acesta ar fi absent. Ei nu sunt propriu-zis vicari, reprezentanti sau inlocuitori. Ei au darul de a manifesta vazut, de a da garantie obiectiva despre prezenta continua si activa a lui Hristos cu poporul Sau.

Tocmai de aceea, numai episcopii si preotii hirotoniti in continuitate cu Apostolii pot sluji cu putera Duhului Sfant, spre predicarea Evangheliei, spre iertarea pacatelor, spre celebrarea tainelor. Numai ei sunt trimisi prin actul hirotoniei sa dea un semn eficient de lucrarea lui Hristos in mijlocul poporului.De altfel, in actul hirotoniei, pe care episcopul o savarseste in virtutea succesiunii apostolice: <>, Hristos este Cel ce pune mana. La hirotonia preotului, episcopul se roaga: <> ( Hirotonia preotului, Arhieraticon, p. 80).In orice act sacramental, arhierul bisericesc este slujitorul Marelui arhiereu ceresc: <> ( Hirotonia diaconului, Molitfelnic, p. 76).

Faptele Apostolilor (Cap. 6; 20, 28; 11, 29-30; 14, 23; 15, 2, 4, 23; 21, 8), ca si epistolele pauline (I Tim. 3, 1-13; 5, 17) atesta existenta distincta si complementara a celor trei slujiri sacerdotale, instituite prin hirotonie. In secolul urmator, Sfantul Ignatie al Antiohiei, el insusi episcop, va explica pe larg locul si simbolismul episcopului, preotului si diaconului ( Catre Filad., 4; Catre Magn., 6, 1; 3, 1-2; Catre Tral., 3, 1). Ca succesori ai Apostolilor, episcopii au o raspundere si o misiune apostolica. Episcopul este conducatorul unei Biserici locale, in calitate de membru al colegiului episcopal, colegiu care reprezinta grupul celor <>. Episcopul reprezinta Biserica universala si de aceea are autoritate in Biserica locala. E singurul care confera taina in cele trei trepte sau slujiri. Prezbiterii (preotii) exercita functiile sacerdotale in unitate diplina cu episcopii. Impreuna formeaza preotimea sau cinul preotesc care are raspundere de Biserica locala. Preotul primeste de la episcop raspunderea pastorala pentru o parohie.

Diaconii se afla in serviciul episcopului. Desi n-au preotia necesara savarsirii Tainelor, ei au diverse functii in Biserica: predicarea Evangheliei, diaconie.Preotia conferita prin Hirotonie se exercita in mai multe directii:- Predicarea Evangheliei (Efes. 3, 6-9) sau <> (Fapte 6,4), si nu numai simpla citire si interpretare a Sfintei Scripturi (Rom. 10, 14-15), care erau obligatorii si pentru sinagoga (Rom. 15, 4).

Predicarea Evangheliei inseamna, pe langa vestirea istorica a lui Iisus Hristos si invatatura Lui - si propovaduirea intr-o perspectiva eshatologica (Matei 24, 31). Desigur ca slujirea kerigmatica si misionara nu era privilegiul exclusiv al celor hirotoniti. Didahia mentioneaza profeti si didascali itineranti- Savarsirea Sfintelor Taine si in primul rand a Euharistiei (I Cor. 14, 16-17; I Tim. 2, 1). Prezbiterii nu sunt altceva decat <> (I Petru 4, 10). Adevarata Euharistie este cea celebrata de <> sau de cel caruia episcopul I-a ingaduit ( Catre Smirneni, 8, 1). - Slujirea pastorala (I Cor. 2, 18) care nu inseamna doar a conduce si a oficia, ci mai ales a pastori, adica a apara, a oferi o hrana, a intretine prin jertfa. Iisus Hristos Se numeste pe Sine <>, intrucat Isi pune viata pentru oile Sale (Ioan 10,11).

Prin porunca <> (Ioan 21, 16-18), Petru si ceilalti apostoli, ca si urmasii lor, sunt chemati sa actualizeze pentru fiecare generatie, loc si timp, actul in care Hristos insusi pe Sine S-a dat pentru viata lumii.

Pe Muntele sionului este casa domnului...

2010-06-27T06:08:00.000-07:00

Întrebare: Este importantă rugăciunea în grup? Este rugăciunea în grup mai puternică decât rugăciunea individuală?

2010-06-05T01:58:00.000-07:00

Răspuns: Rugăciunea în grup este o parte importantă a vieţii Bisericii, alături de închinare, doctrină sănătoasă, Masa Domnului şi părtăşie. Bisericile din creştinismul timpuriu se întâlneau în mod regulat pentru a învăţa doctrina prezentată de apostoli, pentru frângerea pâinii şi pentru a se ruga împreună (Faptele Apostolilor 2:42), această practică începând imediat după învierea Domnului Iisus (Faptele Apostolilor 1:14) şi continuând până în zilele noastre. Atunci când ne rugăm împreună cu alţi credincioşi, efectele pot fi foarte pozitive.

Rugăciunea în grup ne uneşte şi ne întăreşte întrucât împărtăşim aceeaşi credinţă. Acelaşi Duh Sfânt care locuieşte în fiecare credincios face ca inimile noastre să se bucure auzind laudele la adresa Domnului şi Mântuitorului nostru, participând împreună la o manifestare a părtăşiei şi comuniunii pe care altfel nu am putea să o găsim în altă parte.

Pentru aceia care pot fi singuri şi care se pot confrunta cu problemele vieţii, auzindu-i pe ceilalţi înălţându-le numele şi problemele la tronul de har al lui Dumnezeu poate să reprezinte o încurajare extraordinară. De asemenea, rugăciunea în grup ne zideşte în dragoste şi preocupare unii pentru alţii. Rugăciunea în grup îi învaţă de asemenea pe cei mai recent convertiţi cum să se roage şi cum să aibă părtăşie de calitate în Trupul lui Hristos. În acelaşi timp, rugăciunea în grup va fi doar o reflectare a inimilor fiecăruia dintre cei care participă. Noi suntem chemaţi să venim înaintea lui Dumnezeu în umilinţă (Iacov 4:10), adevăr (Psalmul 145:18) şi supunere (1 Ioan 3:21-22), cu mulţumiri (Filipeni 4:6) şi încredere (Evrei 4:16). Trist însă, rugăciunea în grup poate deveni o trambulină către oameni şi nu către Dumnezeu în dorinţa ca aceştia să acţioneze în favoarea îndeplinirii rugăciunilor.

Iisus a avertizat cu privire la acest comportament în Matei 6:5-8, acolo unde El ne-a îndemnat să nu fim făţarnici, să nu spunem rugăciuni lungi şi ipocrite, ci să ne rugăm în taină în intimitate pentru a evita să fim ispitiţi în acest sens.Nu există nici un pasaj al Scripturii unde să fie vreo sugestie ca rugăciunea în grup ar fi mai puternică decât rugăciunile individuale în sensul în care Dumnezeu răspunde acestor rugăciuni. Foarte multi creştini pun semnul de egalitate între rugăciune şi “a primi lucruri din partea lui Dumnezeu”, în acest sens rugăciunea în grup devine o ocazie de a recita o listă a dorinţelor noastre. Rugăciunile biblice au totuşi mai multe faţete, constând în întreaga noastră dorinţă de a intra într-o relaţie de comuniune apropiată cu Dumnezeul nostru, Cel care este sfânt, perfect şi drept.

Un astfel de Dumnezeu ar pleca urechea Sa la laudele şi adorarea creaturilor Sale aduce în abundenţă (Psalmul 27:4; 63:1-8), generând pocăinţă şi mărturisire din inimă (Psalmul 51; Luca 18:9-14), generează o atitudine extraordinară de mulţumire şi gratitudine (Filipeni 4:6; Coloseni 1:12), şi dă naştere unor modalităţi sincere de a ne ruga unii pentru alţii (2 Tesaloniceni 1:11; 2:16).Cererile de rugăciune nu se găseşte în rugăciunile Domnului Iisus sau ale lui Pavel decât în contextul în care dorinţele lor sunt întotdeauna în supunere faţă de voia lui Dumnezeu (Matei 26:39; 2 Corinteni 12:7-9). Astfel, rugăciunea reprezintă modalitatea de a ne exprima dorinţa de a colabora cu Dumnezeu pentru împlinirea planului Său, nicidecum pentru a încerca să Îl convingem să pună în aplicare planul sau dorinţele noastre.

Pe măsură ce abandonăm dorinţele noastre supunându-ne în schimb Celui care cunoaşte mult mai bine decât oricine circumstanţele în care ne aflăm şi care “ştie de ce aveţi nevoie mai înainte să-I cereţi voi” (Matei 6:8), rugăciunile noastre ajung unde trebuie. Rugăciunile făcute într-o atitudine de supunere faţă de voinţa divină capătă întotdeauna răspunsuri pozitive, indiferent dacă sunt înălţate de o singură persoană sau dacă sunt făcute de o mie de persoane. Aceasta este adevărata putere a rugăciunii.Ideea că rugăciunile în grup ar putea să fie mai influente înaintea lui Dumnezeu provine din interpretarea eronată a textului din Matei 18:19-20:

“Vă mai spun, iarăşi, că dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”. Aceste versete provin dintr-un pasaj biblic mai mare care se referă la ce anume trebuie făcut pentru a disciplina un credincios care păcătuieşte.

A interpreta aceste versete ca şi cum Dumnezeu promite credincioşilor un fel de cec în alb pentru orice ar putea ei să Îi ceară, indiferent dacă ar fi un lucru păcătos sau nebunesc, nu numai că nu s-ar putea încadra în contexul disciplinei în biserică despre care se vorbeşte acolo, ci chiar neagă restul Sfintelor Scripturi, în special a suveranităţii lui Dumnezeu şi a multitudinii de porunci adresate de El credincioşilor pentru a fi supuşi voii Sale şi a nimic altceva.De asemenea, a crede că acolo unde sunt “doi sau trei adunaţi” pentru rugăciune aduce ceva magic rugăciunilor lor şi că asta se aplică automat rugăciunilor este nonsens. Desigur că Domnul Iisus este prezent unde sunt doi sau trei adunaţi pentru rugăciune, însă El este în mod egal prezent atunci când un credincios se roagă singur, în intimitate, chiar şi dacă persoana respectivă este separată la o distanţă de o mie de kilometri faţă de toate celelalte.

Interpretarea eronată a acestor versete ne arată de ce este important să citim şi să înţelegem pasajele biblice în contextul apropiat şi în acelaşi timp în lumina întregii Scripturi.

O inima de mama auzi durerea mea.

2010-06-01T12:28:00.001-07:00

Iata Eu Vin in Curand!

2010-05-05T10:03:00.000-07:00

Semnele vremurilor din URMA se implinesc,se deruleaza inaintea ochilor nostri.Suntem generatia ce va vedea Sfarsitul Vremurilor . Odata cu instaurarea NOII ORDINI MONDIALE se va ridica antihrist , omul faradelegii , fiul pierzarii.

DOMNUL Iisus Hristos te cheama la Mantuire, si DACA crezi in EL din toata inima ca este DOMNUL si Mantuitorul, Fiul Lui DUMNEZEU,DOMNULcare a murit in locul tau pe cruce din pricina pacatelor tale si ale intregii lumi, DACA te pocaiesti de viata pacatoasa in care ai trait pana acum si-L urmezi cu credinciosie pana la Sfarsit cand El te va chema Acasa , primesti in dar

Iertarea Pacatelor si Viata Vesnica in Imparatia Cerurilor.
Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. (Efeseni cap.2:8,9) .

A trăit 70 ani fără hrană sau apă: secretul Prahlad Jani.

2010-05-01T09:44:00.000-07:00

El pretinde să trăiască 70 ani fără hrană sau apă. Corpul lui nu prezintă semne de malnutriţie şi ar putea ascunde un secret faptul că Departamentul de Apărare indian spera sa profite. Continuaţi lectură această povestire Prahlad Jani este ţinut sub observaţie în spital aproape de Ahmedabad, India.

El a fost spitalizat timp de sase zile, iar de atunci nu a atins alimente sau apă. Departamentul Apararii este monitorizarea îndeaproape pentru a vedea dacă acest om este cu adevărat capabil să trăiască aşa cum spune el: Jani nu spune să se atingă de alimente solide sau lichide de şaptezeci de ani. Secretul ei ar putea salva vieţi şi de a ajuta soldaţii în situaţii de urgenţă. Potrivit medicilor care l-au examinat corpul său, în ciuda vârstei sale avansate, nu prezintă semne de malnutriţie sau deshidratare.

Jani a spus povestea lui: el a părăsit casa părintească la şapte ani să se aventureze singur în lume ca "sadhu rătăcitor". Sasdhu literalmente înseamnă "om sfânt", şi este o figură a credinţei hinduse. Se crede că o viaţă fluxurile de forţă prin intermediul organismului de aceste şamani în măsură să trăiască cu forţa spirituală numai. Jani crede să fie sprijinită de o zeita care-l hrăneşte cu un "elixir" printr-o gaură în cerul gurii ei. Analiza de un medic specialist în studii supranaturale au confirmat capacitatea sa de a trăi fără sprijin, dar alti medici au fost dispuşi să înveţe, marca un "infractor de oameni săraci"

Având în vedere interesul dumneavoastră, se pare că Departamentul Apararii, practic sa cred: ei cred că Jani le pot învăţa cum să supravieţuiască în condiţii extreme, până la ajutorul ajunge. "Dacă ceea ce spune acest om a fost dovezi ştiinţifice care ar fi o descoperire senzationala în domeniul ştiinţei", a declarat dr. Ilavazhagan, director al Departamentului de fiziologie .. "Ne-ar putea salva vieţi în caz de dezastre naturale sau condiţii extreme, la altitudini mari, subacvatice şi în toate situaţiile în care sunt o provocare pentru fiinţele umane.

Putem să educe oamenii şi poporului nostru de a supravieţui în condiţii adverse, cu puţine sau rezervele alimentare. " Jani este în spital, sub observaţie. Nici mănâncă, nici de băut, şi nu produce urină. În ciuda totul rămâne sănătos, strălucitor şi receptiv. Medicii l ţină sub observaţie timp de 15 zile, o perioadă suficientă de timp, deoarece, în cazul persoanelor normale apare scade tonusul muscular, deshidratare, scădere în greutate şi oboseală. În credinta hindusa, postul este o practică comună.

Adesea "cea mai sfanta" nu mănâncă pentru zile: înregistrarea curentă este de 74 de zile consecutive de repaus alimentar.

sursa: http://it.notizie.yahoo.com/page/mtf/?cid=628&ncid=231&prop=news&locale=it&url=http%3A%2F%2Fit.notizie.yahoo.com%2F53%2F20100429%2Ftwl-vive-da-70-anni-senza-mangiare-ne-be-6ae0455.html&title=Vive+da+70+anni+senza+mangiare+n%E9+bere%3A+il+segreto+di+Prahlad+Jani&h1=/ynews/20100429/r_t_ynews_wl/twl-vive-da-70-anni-senza-mangiare-ne-be-6ae0455&h2=T&h3=628&s=KzHZmrqA3KdQxE.bgbmTReuGjTo-.

Iisus bate la usa ta...

2010-04-24T07:10:00.000-07:00

Daca Domnul Iisus ar bate la usa ta, te-ai uita pe vizor, si L-ai vedea…

* ar trebui sa-ti schimbi hainele inainte de-ai deschide usa?

* ar trebui sa ascunzi ziarele murdare pe care le citeai?

* ar trebui sa ascunzi casetele cu muzica lumeasca pe care o asculti de obicei si sa scoti cartea de cantari?

* ai putea sa-i deschizi usa si sa-L primesti imediat sau ar trebui sa te pregatesti mai intai?

* ma-ntreb daca Salvatorul ar sta cu tine vreo 2 sau 3 zile, ai face ceea ce faci de obicei?

* ai vorbi asa cum vorbesti de obicei?

* viata ta s-ar desfasura in acelasi mod ca si acum?

* L-ai duce pe Domnul Iisus cu tine acolo unde te duci de obicei?
sau, ti-ai schimba modul de viata pentru timpul cat El ar fi cu tine?

* ti-ar face placere sa-Ti intalneasca prietenii tai cei mai apropiati?

* nu cumva te-ai bucura daca ei ar sta la distanta de tine pentru timpul cat Domnul ti-ar fi oaspete?

* te-ai bucura daca ti-ar spune ca vrea sa stea cu tine pentru totdeauna?

* nu cumva ai rasufla usurat cand ti-ar spune ca pleaca?

Ar fi interesant sa stii ce ai face daca Domnul Iisus ar veni, in mod fizic, sa petreaca o bucata de timp cu tine.

Nicula

2010-04-15T02:37:00.000-07:00

La Umbra Crucii Tale!

2010-04-03T08:52:00.000-07:00

Fie ca noaptea Sfanta a Invierii sa va lumineze sufletele si drumul vietii si sa daruiasca gandurilor voastre bucuria si puritatea Iubirii Inviate !

Despre Iubirea Aproapelui

2010-03-19T04:03:00.000-07:00

Traim intr-o societate in care se vorbeste mult despre iubirea celorlalti, intr-o lume preocupata de comuniune. Este foarte ciudat insa ca, pe cat de mari sunt eforturile de puse pentru a-i apropia pe oameni, pe atat de mici sunt rezultatele obtinute.

Un exemplu este oferit de telefonia mobila: oamenii vorbesc foarte mult unii cu altii, dar vorbele lor nu ii apropie. Oamenii isi impartasesc unii altora din propria singuratate. Dumnezeu e singurul care poate alunga aceasta singuratate si Care poate pune in locul ramas implinirea dragostei...

- Parinte, as vrea sa ne spuneti cateva cuvinte depre iubirea aproapelui.

- Mantuitorul Iisus Hristos spune in Sfanta Scriptura:

"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti si pe Domnul Dumnezeul tau, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata inima ta".

Si tot Mantuitorul Iisus Hristos spune in Sfanta Scriptura: "Iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit Eu". "Pacea Mea dau voua." "Iubiti-va, ca lumea sa cunoasca ca sunteti ucenicii Mei." "Dragostea nu cade niciodata."

Iata de unde vom porni sa discutam despre iubirea aproapelui.

- Cine este aproapele nostru?- Nu trebuie sa vedem in aproapele nostru numai pe cel care este de aceeasi credinta, de aceeasi mentalitate, de aceeasi traire duhovniceasca.

Noi trebuie sa ne raportam din punct de vedere social la iubirea umana. Asta este in primul rand iubirea despre care vom vorbi.

Iubirea umana este respectarea semenului. Deci noi trebuie sa iubim orice faptura de sub soare, indiferent de religie, de parere si de opinie. Si intalnim acest lucru in societatea in care traim. Relatiile intre statele lumii sunt bazate pe legaturi diplomatice, economice, financiare, de intrajutorare reciproca, mass-media, crucea rosie si asa mai departe.

Ei, aceasta iubire a omului de catre om si a omului catre om, este explicata prin cuvantul Apostolului Pavel care spune clar: "Paganii fac din fire cele ale legii..." Mai intervine insa un lucru: aproapele meu, ca sa inteleaga forma in care eu il iubesc, trebuie sa inteleaga ce este iubirea.

- Ce este iubirea?

- Iubirea este o taina pe care Dumnezeu a pus-o in sufletul omului, care are la baza ei jertfa. Nu exista jertfa fara iubire si iubire fara jertfa.

- Ne puteti da un exemplu?

- Un parinte al Patericului tot spunea fiecaruia: "Eu, intr-o zi, am sa ajung imparat". Odata, paganii au luat in robie un monah mai batran. Parintele le-a spus: "Lasati-l pe el liber si luati-ma pe mine in schimbul lui, ca eu va sunt mai de folos, si va dau si sapte arginti." Iar in clipa in care i-au taiat capul, batranul s-a aratat in biserica unde preotul slujea Sfanta Liturghie la manastire, si toti l-au vazut cu duhul si au auzit ca el a spus: "Acum sunt cu adevarat imparat, pentru ca mi-am pus viata pentru aproapele".

Iata o forma de manifestare a iubirii.

- Cate feluri de iubire exista?

- Un mod de iubire este iubirea sociala sau iubirea agapica, intrajutorarea. Cei sapte diaconi din Faptele Apostolilor au fost hirotoniti ca sa slujeasca la mese, sa se indeletniceasca cu cuvantul, sa le protejeze pe femeile vrednice si care erau neluate in seama la mesele crestine, cand se faceau intrajutorarile. Acolo totul era de obste.Un alt mod de iubire este iubirea duhovniceasca.

Si aici intra iubirea lui Dumnezeu din tot sufletul, din tot cugetul si din toata inima. Cand vorbesc de iubirea aproapelui, ma raportez numai la iubirea dintre oameni. Aceasta iubire trebuie sa aiba la baza principiul dumnezeiesc, principiul uman si principiul sufletesc. Principiul uman: "Daca nu esti om, nu poti sa iubesti". Om nu ca persoana, ci ca traire.

Daca nu esti duhovnicesc, n-ai sa poti iubi pentru ca ura este inversul iubirii; iar din punct de vedere dumnezeiesc, niciodata n-ai sa poti vorbi sau trai in iubire daca nu ai fost vreodata implicat in ea.Despre iubire nu se poate vorbi artificial. Iubirea inseamna lacrimi, suferinta, parere de rau. Iubirea inseamna a te gandi, a te implica, a trai, a colabora, a ajuta, a sprijini, a mangaia, a da sfat, tot ce se face din punct de vedere al binelui. Cand este vorba sa-l aleg pe aproapele meu, problema se imparte si este foarte fina.Chiar Mantuitorul, la un moment dat, intreaba intr-una din cuvantarile Sale:

"Iertam sau facem dreptate?"

Cand iubeste Dumnezeu? Cand iarta sau cand face dreptate? In ambele cazuri iubeste. Atata timp cat face dreptate, pedepseste pentru a curma pacatul, tot din iubire, caci, daca nu s-ar curma pacatul, s-ar strica si altii in raport cu forma pacatului, iar in momentul in care Mantuitorul iarta, la fel iubeste.

- Cum se manifesta iubirea?-

Ca si crestini, noi trebuie sa traim iubirea crestina. Conform principiilor scripturistice si patristice, iubirea crestina nu-ti da voie sa urasti absolut pe nimeni. Si Mantuitorul arata clar ca cine poarta ura pe aproapele, mincinos este chiar daca spune ca-L iu beste pe Dumnezeu. Cine poarta ura, pacat de moarte savarseste. In vrajmasul tau sa arunci cu paine si cu sare, ca sa gramadesti pe capul lui carbuni aprinsi. Daca el blesteama, tu sa-l binecuvantezi, daca el uraste, tu sa-l iubesti, ca sa se implineasca legea lui Hristos.

Dar, ca sa se implineasca legea lui Hristos, Ortodoxia are nevoie si de demnitate. Sunt cazuri in care noi, daca iubim, trebuie sa si alegem. Si uite ce frumos spune Mantuitorul prin gura Apostolului Pavel, in epistola catre Tit: "De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te". Si iarasi spune: "De-ti greseste fratele tau, iarta-l intre el si tine; si de l-ai castigat pe fratele tau, lucru bun ai facut; de-ti greseste fratele tau cearta-l intre el si inca doi-trei; si de l-ai castigat, bun lucru ai facut; de-ti greseste fratele tau, cearta-l intre tine si sobor, iar daca nici de sfatul soborului, adica de Biserica, nu asculta, sa-ti fie tie ca un strain si ca un vames".Sfantul Ioan Gura de Aur spune in scrierile sale: "

Pe eretic cand il auzi vorbind si hulind pe Dumnezeu, sa-l lovesti peste gura, ca ti se sfinteste mana".- Dar poate ca oamenii din ziua de azi au ajuns la o dragoste mai mare decat zice sfantul si ii iubesc pe eretici, fara sa se gandeasca la mantuirea acestora...- Da. "S-au amestecat lor, s-au amestecat intre neamuri si au deprins lucrurile lor si mancarea fiind in gura lor, a venit peste dansii mania lui Dumnezeu si i-a pierdut pe ei", spune in Psalmi. Iar invatatura Scripturii si a Sfintilor Parinti spune asa: "Cu omul eretic la masa sa nu stai si buna ziua sa nu-i dai".- Pana unde merge iubirea de aproapele?- Avem exemplul cu femeia desfranata, in care Mantuitorul, iubind pe pacatosi, nu vrea sa-i judece si sa-i piarda, ci sa-i mantuiasca. Este o iubire inalta. Spune Sfantul Ioan Evanghelistul:

"Adevarata viata vesnica este ca lumea sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu, si pe Fiul Tau Iisus Hristos pe care L-ai trimis in lume ca sa mantuiasca neamurile". Sau: "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe unicul Sau Fiu L-a dat la moarte si la ce fel de moarte, moarte pe cruce".

Iata modelul absolut al iubirii nemarginite. Iata modelul absolut al iubirii: Dumnezeu vine in viata noastra si vrea sa ne arate ca, atunci cand este vorba despre aproapele, noi trebuie sa mergem pana la jertfa. Cine greseste una din porunci se face vinovat pentru toate celelalte. Pentru ca, daca iubesti pe aproapele, nu poti sa furi, nu poti sa ravnesti bunul lui cu viclesug, nu poti sa iei in desert numele lui Dumnezeu, nu poti sa nu-ti cinstesti parintii, nu poti sa ucizi, sa curvesti, nu poti sa urasti si asa mai departe.

- Exista iubirea ca act filantropic, ca act de caritate si de milostenie...- Ei, aici este esenta. Mantuitorul scoate in evidenta iubirea fata de aproapele, filantropia. Biserica trebuie sa fie foarte ferma si categorica: sa nu incurajeze lenea. Nu exista act de caritate pentru trandavi si lenesi, pentru ca atunci Biserica ar inlesni pacatul de moarte al lenii. Nu are voie sa faca nici un act filantropic celor lenesi si nepasatori, nu are voie sa incurajeze hotia.

Si de ce spun hotia: pentru ca foarte multi vin in numele lui Iisus Hristos si, fara nerusinare, folosindu-se de cruce sau in numele crucii, sub diferite forme si organizatii, in numele copiilor strazii, copiilor cu SIDA, copiilor din orfelinate, batranilor, incep sa faca acele colecte din care, vezi Doamne, sa le asigure un tratament, o masa, o vorba buna, o cantare.

- Puteti sa detaliati?

- Da. Psihologul sau psihiatrul trebuie sa analizeze foarte bine daca cel care a ajuns la deznadejde, la starea de alterare totala, toti respingandu-l si marginalizandu-l, nu cumva si-a facut-o cu propria mana si cu propria voie. Spre exemplu: un caz concret intalnit in cadrul spovedaniei in manastire. Vine o femeie de 76 de ani si incepe sa zica un fel de rugaciune de hula la icoana Maicii Domnului: "Maica Domnului, daca esti si ma iubesti, cum iti poti bate joc de mine? Ma rog de atata vreme la tine, de atata vreme iti cer sa ma ajuti, ti-am spus ca mi-am pus nadejdea in tine, tu esti singura mea mangaietoare, cum poti sa ma lasi? Nu vezi ca dorm in gara? Nu vezi ca sunt necajita, nu vezi ca n-am din ce trai? Adica tu esti cu adevarat Maica lui Dumnezeu si nu intelegi lucrurile astea? Pentru ce mai stai in cer?"

Eu, la un moment dat, spovedind la scaun, am intrebat: "Stai un pic. Cum te iei tu cu Maica Domnului in bete si-i vorbesti asa? Ia vino incoace!"O i-au si o spovedesc pentru a-i cunoaste fondul sufletesc. Si aflu ca, la 76 de ani ai ei, avea trei ani de cand concubinul o lasase, o imbatase, ii vanduse casa si averea, o dusese la azil si, avand pensia mica si facand pe acolo diferite lucruri interzise, a fost exclusa si data afara. Si a ramas pe drumuri. Si ce-a zis atunci? "Hai s-o fac pe evlavioasa si pe credincioasa, ca s-o gasi cineva care sa ma ia si sa ma ingrijeasca; si o sa traiesc pe spinarea Bisericii."Ca sa aflu ca, la Biserica, in tinerete nu mersese, ca sa aflu c-a stat nemaritata cu trei barbati, ca sa aflu ca a avut copii pe care i-a dat la casa de copii. Si atunci m-am dus imediat cu mintea la Sfantul Isaac Sirul care a spus:

"Osteneala tineretii este odihna batranetii".Si atunci i-am spus: "Femeie, cum iti permiti tu sa hulesti, cand esti ca o gura de iad. Cum iti permiti sa hulesti cand ai trait o viata in nenorociri, iar acum vii la usa lui Dumnezeu si strigi cat poti ca nu te baga in seama? Unde ti-ai consumat vigoarea tineretii? In care familie de crestini ai crescut copii, ai lucrat pamantul si ai fost la serviciu? Unde iti este cartea de munca?

Tu ce-ai ingrijit in tineretea ta, oameni sau caini? Ce-ai avut, copii sau animale?" "Domnule parinte, nu sunteti pus sa ma judecati; eu am venit aici ca o femeie necajita, ca sa ma ajutati cu o strachina de mancare, ca pot sa va fiu mama".Ea incepuse sa-mi explice mie ca poate sa-mi fie mama, cum imi permit sa-i spun asemenea vorbe? Si atunci am asezat-o frumos pe un scaunel si-am inceput sa-i explic ce grea pedeapsa de la Dumnezeu este sa ajungi sa doresti sa mai pacatuiesti si sa nu mai fii de folos pacatului, pana si pacatul sa se ingretoseze de tine si sa te paraseasca, sa devii al nimanui si apoi, fals ca un fariseu si ca un om slab si ticalos, sa vii sa spui ca Dumnezeu este vinovat ca tu ti-ai facut de cap o viata.Dar cand te-ai distrat, cand ai dansat, cand ai mancat peste masura, cand ai desfranat, cand ai facut toate faradelegile, atunci nu exista Dumnezeu? Atunci nu te gandeai? Cum spune Iisus Sirah: "Adu-ti aminte de cele de pe urma ale tale si in veac nu vei gresi". Atunci cugetai la moarte?

Cum spune Sfantul Vasile cel Mare: "Ti-ai adus aminte ca trebuie sa mai si mori, ti-ai adus aminte ca zilele omului sunt ca iarba campului, asa va inflori, pana va cadea si se va usca?"Si i-am spus: "Imi pare rau, nu vreau sa te jignesc, o paine sau o punga de faina ti-o dau, un ban de autobuz ti-l dau, dar ca sa ma priveasca unde dormi, de ce n-ai ce-ti trebuie, nu este treaba mea, nu este al meu. Este al lumii care te-a tinut in ea pana la ora aceasta. Mergi si-l cauta pe primar, pe asistentul social, pe presedintele tribunalului, pe avocat si pe procuror; si roaga-i sa te ia in spinare, fiindca ei te-au ocrotit..."- Exista foarte multe astfel de cazuri.- Da. Venise una cu un copil in brate si ofta acolo, chiar in fata mea, ca eu s-o vad.

Ce, vrei sa pari mai dramatica?

Tot doua paini si bani de autobuz iti dau. Nu ti-am facut eu copilul si nu te-am pus eu sa-l faci. Inainte de a face acest copil trebuia sa te intrebi unde il tii, cu ce-l hranesti, ce va iesi din el, ce iese din tine, unde stai si unde lucrezi."Avortonii sociali sunt foarte periculosi. Din avortonii sociali ies vagabonzii strazii, homosexualii si pedofilii de maine, ies curvarii si banditii si spargatorii de vitrine si ies hotii pentru care societatea, in loc sa investeasca in dezvoltarea culturala, trebuie sa faca acele centre de reeducare, puscariile, caminele in care sa-i tina pe acesti oameni care nu se pot adapta la normele societatii.- Cum se implica Biserica in asistenta sociala?- Biserica a facut niste pasi enormi, pozitivi, tinand cont de vasiliade, de acele opere de binefacere ale Sfantului Vasile cel Mare, sau de viata agapica a primilor crestini, in care totul se impartea din dragoste, ca intr-o viata de obste.

S-au facut cantine sociale pentru saraci, bucatarii sociale pentru nevoiasi, s-au facut mici colectari de fonduri cum este cutia milei sau ajutorul social, fondul central misionar, ajutorarea unor familii nevoiase, a unor familii cu copii multi. Dar, mai mult decat orice, Biserica a facut un pas pozitiv in acest domeniu prin infiintarea sectiei de asistenta sociala in Facultatile de Teologie.- Care este rolul asistentului social in societate?

- Asistentul social trebuie sa indeplineasca trei conditii. Sa fie un bun credincios, sa fie un bun psiholog si sa fie un bun analist. Fiecare parohie sau fiecare protopopiat trebuie sa aiba un asistent social care sa circule din casa in casa si sa constate necesitatea ajutorului bisericesc, prin intermediul Mantuitorului Iisus Hristos, pe principiul milei crestine. Acelor persoane care intrunesc conditiile de a fi ajutorati social de biserica, adica vaduvele, batranii cu fonduri minime financiare, oamenii parasiti, uitati de copii, cu o viata crestina corespunzatoare - buni credinciosi, evlaviosi, rabdatori, care solicita preotul pentru spovedanie, pentru Impartasanie

- Biserica le este cu adevarat o mama spirituala.Mi se pare firesc ca Biserica sa nu-i ajute decat pe cei care cu adevarat merita, pe cei care cu adevarat sunt oamenii Bisericii, si nu pe tot felul de boschetari si betivi, desfranati, tot felul de lepadati de credinta, care, in ultimul moment, constransi de situatia in care se afla - sociala, morala, economica sau financiara - alearga repede la sanul Bisericii, ca Biserica e o mama buna si trebuie sa le treaca pe toate cu vederea. Daca ar face asa, unii oameni ar crede ca se poate trai nemuncind.

Apostolul Pavel spune clar: "Cine nu lucreaza nici sa nu manance"; si iarasi in Psaltire spune clar: "Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara". La fel se zice si in rugaciunea inceperii lucrului. Si iarasi Mantuitorul Iisus Hristos spune clar: "Tatal meu lucreaza si Eu lucrez". Orice om trebuie sa faca ceva.Daca in cooperativa invalizilor, ologii, orbii, chiorii, blegii, paralizatii si betegii pot sa faca perii, maturi, tesaturi ornamentale, sa faca tot felul de impletituri artistice, de menaj sau de uz casnic, atunci unul care intr-adevar este sanatos si apt de munca poate sa isi ia serviciu si sa o ia pe calea adevarului. Iar cand Biserica constata ca un om vicios are deja un an, doi, de indreptare in viata crestina, atunci merita sa faca si ea un efort si sa-l ajute.- Care este atitudinea pe care ar trebui sa o aiba crestinii fata de cersetori?

- Miluirea cersetorilor este o alta forma de ajutorare sociala. Stim prea bine din viata Sfantului Patriarh Ioan al Alexandriei ca la el a venit un cersetor de mai multe ori intr-o zi. Sluga l-a intrebat pe patriarh: "Da' de cate ori o sa-i dam astuia, c-a fost de sase sau sapte ori?" Patriarhul i-a raspuns: "Da-i, ca e mai bine asa..." A saptea oara cand a venit cersetorul i-a spus patriarhului: "Lui Hristos I-ai dat". Si in clipa aceea a zburat in chip luminos la cer. Patriarhului i s-a dat numele de "cel milostiv", fiind cel mai milostiv patriarh cunoscut in istoria bisericeasca.Dar sa ne fie iertata indrazneala, consider un act total necaritabil miluirea fumatorilor, miluirea betivanilor, miluirea desfranatilor si a cersetorilor prefacuti.

Eu, personal, ca preot, nu obisnuiesc sa resping cersetorii sau sa-i las cu mana intinsa; dar le dau in raport de cateheza pe care o cunosc. Daca vine un cersetor la o manastire, o femeie, de exemplu, cu trei copii, o intreb: "Stii Tatal nostru?" "Da." "Stii Crezul?" "Da." "Stii Psalmul 50?" "Da." "Stii rugaciunile de dimineata?" "Da." "Postesti miercurea si vinerea?" "Da." Atunci ii dau de pomana o suta de mii. Daca stie numai "Tatal Nostru", "Crezul" si "Ingerasul", ii dau numai 50.000. Daca stie numai "Ingerasul", ii dau 10.000.

Pentru ca ea trebuie sa-si faca obligatoriu cateheza crestina, ca sa inteleaga in numele carui Dumnezeu cerseste, ca sa inteleaga in numele carui Dumnezeu i se face milostenia, pentru ca nu exista un dumnezeu al crestinilor evlaviosi, care sunt luati drept monstri de naivitate, sau sunt luati drept naivii care pot fi scotociti in buzunare prin metode si tertipuri inventate pe principiul simfoniei la crimilor, al parodiei vorbelor frumoase si pompoase sau al sentimentalismelor pioase.Spune Sfantul Tihon de Zadonsk:

"Adevaratul miluitor este cel care si zideste cand miluieste". Scriptura spune: "Sa asude milostenia in mana ta", ca nu cumva, facand milostenie, sa starnesti viciile si patimile, lenea, trandavia, nepasarea, amanarea, dezinteresul, lancezeala. Cel ce a cersit nu trebuie sa-si faca din cersetorie completarea lucrurilor proprii din familie. Cersetoria nu face altceva decat sa amelioreze o stare de moment.Daca un om flamand cerseste o paine, merita sa i-o dai, fiindca s-a saturat, a baut apa si, in numele lui Hristos, l-ai hranit.

Dar nu esti obligat sa-i cumperi paine pentru inca o luna sau pentru o saptamana. Dupa un principiu al Scripturii, "cine se multumeste cu putin are parte de mult". Iata un proverb frumos, romanesc, potrivit tuturor cersetorilor: "Furnica nu face musuroi cu lopata, ci cu gura". Daca are rabdare sa astepte picatura cu picatura, si aceea este o osteneala, atunci merita sa ia banut cu banut si sa faca ce crede cu ei.

***Lumea de astazi are mare nevoie de dragoste. Si, in loc sa faca efortul de a cauta dragostea cea adevarata, oamenii se multumesc sa o inlocuiasca prin tot felul de surogate. Parintele Calistrat ne spune:

"Iubirea este o taina pe care Dumnezeu a pus-o in sufletul omului, care are la baza ei jertfa. Nu exista jertfa fara iubire si iubire fara jertfa". O astfel de marturie nu este prea placuta. Pentru ca loveste cu toporul in iubirea surogat, in iubirea pe care ne-o vinde la pret atat de ieftin vrajmasul mantuirii noastre.Oamenii vorbesc despre iubire, considerand ca, prin aceasta indelunga vorbire, vor alunga singuratatea din ini mile lor.

Dar inima nu se satura cu minciuni. Inima are nevoie de dragoste adevarata.Cuvintele parintelui Calistrat despre dragoste nu fac altceva decat sa ajute inima sa nu primeasca zgura patimasa a vremurilor pe care le traim. Intr-o lume care face din ajutorarea cersetorilor dovada fundamentala a iubirii semenilor, vocea parintelui vine sa marturiseasca altceva...

Versuri Nemuritoare scrise; De Fratele Traian Dorz

2010-03-06T03:45:00.000-08:00

Eu n-am vrut să scriu versuri,
poeme şi cântări
ce gâdilă urechea
şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare,
am vrut să sparg cărări
spre cer şi libertate,
din iad şi din noroaie.

Am vrut să-mbrac oştire
cu număr nesfârşit
din fiecare carte
să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet
şi braţ nebiruit
pornind să spargă încă
o linie duşmană.

Din orice gând să-mi iasă
o sabie ţintind
în cuib viclean de şarpe,
în inimă de iudă
şi-n mână de satană
ce umblă uneltind
să fure munca celui
ce plânge şi asudă.

N-am vrut să strig cuvinte,
ci-am vrut să trag săgeţi
puternice şi multe
cu negreşită ţintă
am vrut să sun alarme,
am vrut să rup peceţi
am vrut să-mpiedic răul
să fure şi să mintă.

Cântarea-i numai forma
sub care-mi ies plecând
ostaşii-acestei lupte
de-un suflet şi-o credinţă
ce oricâţi sunt, să meargă
coloane, rând pe rând,
să lupte-n orice parte
spre-aceeaşi biruinţă.

...O, dragi cântări a-mele,
plecaţi cum v-am dorit
în linii largi de luptă
pe-ntins din zare-n zare
şi nu mai staţi din drumul
viteaz şi strălucit
decât când o să sune
Cereasca Încetare.

Luptaţi să nu ajungeţi
în mână la vrăjmaş
şi-ajunse, nu-i daţi sprijin
în lupta lui vicleană,
păstraţi-vă şi scutul
şi spada de ostaş
nălţând Solia Sfântă
şi-n tabăra duşmană.

Plecaţi-mi, rânduri sfinte,
mai multe an cu an,
mai îndrăzneţ, mai sigur,
mai ager în mişcare
cu fiece săgeată
să-nfrângeţi un duşman.
– Aşa să vă găsească
Hristos pe fiecare!

Intronizarea IPS. Al Episcopiei Husilor.

2010-03-02T10:20:00.000-08:00

Cum ne va Gasi Hristos?

2010-02-02T06:30:00.000-08:00

Cuprinşi de o adevărată isterie a eshatonului cu iz hiliast şi sectar, mulţi creştini dreptmăritori ai acestor zile, caută cu disperare semne ale iminenţei sfârşitului lumii, panicaţi de atâtea dispute, aproape nimeni nu îşi mai aduce aminte de modul în care Hristos Domnul ne-a învăţat să trăim:"drept aceea, privegheaţi că nu ştiţi ziua nici ceasul când vine Fiul Omului"(Mt. 25,13)Pilda celor 10 fecioare din cap. 25 al Evangheliei după Matei, ca si cea a talanţilor, sunt imagini care oglindesc realitatea Împărăţiei lui Dumnezeu, şi mai ales modul prin care se ajunge acolo.

Fiecare din noi alegem prin intensitatea sporită sau prin lipsa vieţii noastre duhovniceşti, categoria celor primiţi sau lăsaţi afară din ospăţul Acestei Împărăţii, singura eternă şi fericită.Mi-a atras atenţia întotdeauna, pasajul în care se face anunţată sosirea mirelui pe care-l aşteptau cele 10 fecioare:" iar la miezul nopţii, s-a făcut strigare: iată Mirele vine!

Ieşiţi întru întâmpinarea lui" (Mt. 25,6)Dacă ne gândim că noaptea adică întunericul, e opus al luminii dar şi starea de existenţă a răului, cu precădere teren de acţiune a diavolului, la care mai adăugăm şi remarca paulină " altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul..." şi " să nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă" ne dăm seama că, lumea decade din ce în ce mai mult în " noapte" şi că miezul acestei nopţi se apropie.

Creştinismul a scos lumea din întunericul în care se afundase, dar azi se pare ca lumea prefereă o întoarecere la acel întuneric refuzând lumina şi viaţa în Hristos-lumina lumii, deoarece tuturor parcă ni se pare mai atractivă, mai comodă viaţa lumii moderne cu luxul şi cu bucuriile ei trecătoare.Există însă o "taină a fărădelegii" ce se lucrează sub nasul nostru, ea se extinde în vieţile şi sufletele noastre atât de subtil încât şi noi la fel ca şi fecioarele fără de minte, vom rămâne fără untdelemnul credinţei a iubirii şi a nădejdii în Dumnezeu iar tragedia noastră va fi aceea că nu vor mai exista nici aceia care "vând" ca să avem de unde "cumpăra" pentru ca la acel miez al nopţii când Mirele va veni, va fi prea târziu.

"Miezul" acesta al nopţii pare a fi momentul de apogeu al lucrării întunericului, când nimeni nu va mai mărturisi Lumina când după cuvintele Mântuitorului, " urâciunea pustirii" va sta în locul cel sfânt (Mt. 24,15)- atunci se va sfârşi istoria şi lumea cu răutatea ei," căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului"Şi totuşi pe lângă aceste indicii, Hristos ne spune limpede: " iar de ziua şi de ceasul acela, nimeni nu ştie nici îngerii din Ceruri nici Fiul, ci numai Tatăl" evidenţiind Domnul că momentul Parusiei şi al Judecăţii este exclusiv în voia şi pronia Tatălui Ceresc.

Dacă citim cap 24-25 al Evangheliei după Matei, ne vom da seama nu numai de evenimentele ce vor preceda Parusia, dar mai ales de ceea ce noi avem de împlinit pentru a moşteni Împărăţia: " asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea să ştiţi că este aproape la uşi.... de aceea şi voi fiţi gata că în ceasul în care nu gândiţi, va veni Fiul Omului.." (Mt 24,33, 44)Dacă ne dorim fericirea adevărată şi veşnică, avem mult de priveghiat la noi înşine la cei pe care îi iubim dar totul cu mai multă iubire de Dumnezeu cu mai multă credinţă şi nădejde în El toate aprinse de flacăra neîntreruptă a Rugăciunii, fără acestea suntem în întuneric şi nu cumva să fim printre cei(şi bine ar fi să nu fie nimeni) care vor auzi: " Adevărat zic vouă nu vă cunosc pe voi"

Nu doresc prin unele formulări de la debutul acestui post sa aduc vreo jignire unor fraţi care cu inimă bună şi fidelitate faţă de Biserica lui Hristos, caută să aducă lumină şi cunoaşterea adevărată a multor probleme pe care le trăim azi .

Iubirea ca virtute teologica

2010-01-09T07:05:00.000-08:00

Intre Dumnezeu si om, exista ceva comun, care face posibila apropierea de Dumnezeu. Omul este chip al lui Dumnezeu. Ca atare, el e o fiinta spirituala, orientata in chip ontologic spre Dumnezeu.

Tendinta spre comuniune, care este iubirea, nu vizeaza numai persoanele omenesti, ci ultima ei tinta este Dumnezeu. Ca si in iubirea omeneasca, este nevoie de reciprocitate, adica de coborarea lui Dumnezeu la om in iubire si de inaltarea acestuia la Dumnezeu in iubire. De aceea a venit Fiul lui Dumnezeu in chip de om, ca sa restabileasca relatia de iubire dintre om si Dumnezeu, tulburata de pacat.

Trebuie sa precizam ca Dumnezeu este Cel ce ne-a iubit intai. Iubirea noastra catre El este iubire-raspuns, e raspunsul spiritului uman la iubirea ce ne-a aratat-o si ne-o arata Dumnezeu.

Daca la iubirea lui Dumnezeu raspundem cu iubire, intre noi si Dumnezeu se realizeaza o asa unitate incat suntem "un duh" cu Iisus Hristos, asa ca ramanem in El si El in noi, viem in El si El in noi, devenind salas al Sfintei Treimi si participind la viata ei prin har. "Iata, stau la usa si bat - zice Mantuitorul. De va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine" (Apoc. III, 20). Iar "cina" aceasta inseamna unire: "Petrece intru Mine si Eu in el" (Ioan VI, 56). Caci "Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el" (1 Ioan IV, 16).

Dar unirea ce se realizeaza intre om si Dumnezeu nu este identificare panteista, dizolvare a omului in Dumnezeu. Dualitatea se mentine. Desigur, Dumnezeu nu se imbogateste, nici nu se desavarseste prin iubirea noastra.

Dar in Dumnezeu omul nu iubeste numai pe Dumnezeu, ci intreaga creatura (pe sine, pe aproapele si intreg cosmosul). Daca iubesti pe Dumnezeu, iubesti si ceea ce iubeste Dumnezeu. De aceea, cel ce zice ca pe Dumnezeu iubeste insa pe aproapele sau uraste, "mincinos este". "Cine iubeste pe Dumnezeu iubeste si pe fratele sau" (1 Ioan IV, 20, 21).

Motivul iubirii de Dumnezeu este Dumnezeu insusi ca plenitudine a desavarsirii.
Iubirea de Dumnezeu trebuie sa aiba urmatoarele insusiri : a) sa fie mai presus de orice; b) sa fie interna si lucratoare si c) sa fie statornica.

Pr. Calistrat - Taina faradelegii partea 1

2009-12-04T18:56:00.000-08:00

Isaia 53 vs 4, 5, 6

2009-11-15T11:19:00.000-08:00

In ISAIA 53 vs 4 ,5,6 MINTUiTORUL NOSTRU IISUS HRISTOS TOTUS,EL SUFERiNTiLE NOASTRE LE-APURTAT,Si DURERiLE NOASTRE LE-A LUAT ASUPRA LUI,Si NOi AM CREZUT CA ESTE PEDEPSIT ,LOVIT DE DUMNEZEU,SiSMERIT.DAR EL MINTUiTORUL NOSTRU IISUS ERA STRAPUNS PENTRU PACATELE NOASTRE,ZDROBIT PENTRU FARADELEGiLE NOASTRE.PEDEAPSA CARE NE PACEA A CAZUT PESTE EL,Si PRiN RANiLE LUi SINTEM TAMADUiTi .

Sfantul Munte Athos

2009-11-08T00:01:00.000-08:00

Sfantul Munte este o peninsula cu lungimea de 60 km o latime ce variaza intre 8-12 km , ria totala fiind de 360 Km patrati. Muntele Athos, sau Athon, după niste vechi traditiuni întunecate ar veni de la Athos, un supranume ce da zeului Joe (Jupiter) care avea un templu pe unul din vârfurile Muntelui.

Printre celelalte temple de pe Athos, pe unul din vârfurile cele mai înalte, era zidit templul zeului Apolon, care întrecea pe toate ca mărime, înăltime si artă.
In zilele senine, Idolul se vedea dela Constantinopol si era adorat cu însufletire. In timpurile vechi Athosul era tot atât de renumit ca si Olimpul, faimosul munte, pe înăltimea căruia sălăsluiau zeii mitologiei antice.

De la poalele Athosului si până la cele ale Olimpului se întinde ca o pânză albastră, frumoasa mare Egee, semănată ca o multime de insule, a căror legende sunt cunoscute de toate popoarele. Athonul însusi, nu de putine ori a slujit de sălas zeilor din Olimp.

O legendă spune, că vreme îndelungată a petrecut aici si Junona.
Muntele Athos, pe atunci era locuit de păgâni. Deasupra lui se aflau 5 cetăti: Dion, Olofiscus, Acroaton, Zissus si Cleone. Locuitorii acestor cetăti ca si cei de prin insulele din apropiere, au adus multe jertfe sângeroase zeitătilor de pe munte, si în special lui Apolon cel de pe vârful Athonului.

Lumea dornică să cunoască viitorul venea de prin toate părtile, spre a-l consulta si toti primeau de la dânsul răspunsuri potrivite, dar fireste mincinoase, ca toate răspunsurile oracolelor păgâne.

După poemele lui Homer, pe lângă Atbon, ar fi trecut flota viteazului între viteji, Achile, fiul lui Pele, regele Tesaliei, când împreună cu Agamenon, si înteleptul Ulise, au pornit război împotriva Troiei,— faimoasa cetate ale cărei ruine se văd si astăzi, pe coastele Asiei Mici. Crestinarea Athosului.

Păgânii care locuiau Sf. Munte, după o veche traditiune bisericească au primit crestinismul din vremile cele dintâi ale erei crestine, în niste conditiuni cu totul exceptionale,
Se stie că, după înăltarea Mântuitorului la cer si pogorârea Sf. Duh asupra celor 12 Apostoli, printre care erau si sfintele femei mironosite, în frunte cu Sf. Fecioară Maria, urmând poruncii Mântuitorului: „Mergând învătati toate neamurile... si propovăduiti evanghelia la toată zidirea", Sf. apostoli au tras la sorti, care încotro să meargă la propovăduire.

In chipul acesta, s-au orânduit toti, fiecare în câte o parte a lumii. Cât despre Maica Domnului, singur Dumnezeu, după a Sa pronie, i-a rânduit mai înainte soarta, trimitând pe arhanghelul Gavriil, care i-a vestit, ca să meargă la muntele Athos, unde sunt cele mai multe Temple păgâne.
Aceasta s-a îndeplinit întocmai, în următoarele împrejurări: In insula Cipru, fusese rânduit episcop, Lazăr, cel înviat a 4-a zi din morti; hirotonit de către apostolul Varnava, ucenicul Sf. Ap. Pavel.

După un timp, oarecare, Lazăr a fost cuprins de un dor nespus, de a mai vedea, odată înainte de a-si da obstescul sfârsit pe prea Sf. Fecioară; dar stiind bine, că el nu se mai putea duce la Ierusalim, din cauza jidovilor, carel urmăreau, ca să-l ucidă, a scris o epistolă Maicii Domnului, prin care o ruga, cu multă stăruintă si cu adâncă smerenie, ca să vină ea la Cipru, spre a-I împărtăsi blagoslovirea Fiului si Dumnezeului.

Maica Domnului, primind scrisoarea aceasta duioasă, a răspuns Sf. Lazăr, că-i va îndeplini dorinta, numai să-i trimită o corabie în portul Iaffa, ca să o ia. Primind acest răspuns, Sf. Lazăr s-a umplut de o bucurie nespusă si a trimis îndată corabia la port. Maica Domnului o astepta. S-a suit în corabie, însotită fiind de apostolul Ioan feciorelnicul -în grija căruia o lăsase Mântuitorul - si de alti doi apostoli si s-au îndreptat cu corabia, spre insula Cipru.
Vântul însă fiind împotrivă, - după dnmnezeiasca rânduială de sus - se pomeneste după câtăva vreme de călătorie, la limanul lui Climent, din muntele Athos, în dreptul Mânăstirii Ivirilor de azi.

Când s-a apropiat corabia de tărm, s-a întâmplat o minune! Toti idolii din munte au căzut cu fetele la pământ, sfărâmându-se în mii de bucăti; iar idolul Apolon, cel din vârful Athonului răcnind groaznic, fără orânduială, ca niciodată, a strigat; Iesiti noroadelor bărbati si femei, tineri si bătrâni si alergati în grabă, la limanul lui Climent, ca să întâmpinati pe Maica Marelui Impărat si adevăratului Dumnezeu, Iisus Hristos! Si zicând aceste cuvinte, îndată idolul a căzut de pe vârful muntelui, împreună cu diavolul care locuia într-nsul, sfărâmând coama întreagă a muntelui si prăbusindu-se în adâncurile mării.

Norodul, auzind aceasta, s-a înspăimântat foarte si adunându-se la un loc cu mic cu mare s-au pogorât în grabă la limanul lui Climent, unde au întâmpinat pe prea Sf. Născătoare de Dumnezeu si Sf. apostoli care era cu dânsa. Fiind ea pe bordul corabiei, i-au adus cuviincioasa cinstire si căzând i s-au închinat, zicând; „O prea sfântă stăpână, Maică pururea fecioară! Spune-ne luminat cum ai născut pe cel neîncăput?

Cum ai hrănit cu lapte din sânul Tău pe cel ca hrăneste toată făptuirea si cum ai tinut în Sf. Tale brate pe cel ce tine în brate toată zidirea? " Atunci Maica Domnului, cea cu dar dăruită, deschizând gura a dezvăluit norodului aceluia înselat de idoli toate tainele Fiului Său, învătându-i să creadă si să se boteze în numele Lui.
Si asa a crezut tot norodul si s-a botezat de la mic la mare, aducând multumire Maicii Prea Curate.

Maica Domnului le-a mai spus următoarele cuvinte: „O fii luminati, ascultati. Acest loc a fost sortit mie de către Fiul si Dumnezeul meu. Voi însă, nu veti mai rămâne mult aici, pentru că pe muntele acesta voi trimite bărbati din toată lumea, ca să vietuiască în curătie, după chipul îngerilor.
După aceasta, maica cea prea curată s-a suit în corabie, împreună cu cei doi ucenici care o însoteau, si dând ultimele povete norodului, binecuvântându-l, a plecat spre insula Cipru.

Sf. Lazăr, după multă asteptare, zărind corabia apropiindu-se, mult s-a înveselit, vărsând lacrimi de bucurie. Si sosind corabia, Maica Domnului a povestit Sf. Lazăr cum a fost rânduită să meargă la muntele Athos, unde a adus pe tot norodul la credinta cea adevărată.

Sf. Lazăr s-a bucurat mult, si luând blagostovenia cea mult dorită, corabia cu Maica Domnului s-a îndepărtat de la tărm, pornind spre Iaffa si apoi spre Ierusalim. Nu se stie sigur când au venit primii monahi pe muntele Athos. Se bănuieste însă că ar fi venit chiar din timpul Sf. Apostol si Evanghelist Ioan (101 după Hr.), care însotise pe Sf. Fecioară în călătoria Sa spre Athos.
Această versiune voieste să ne spună că, chiar din timpurile vechi ale erei crestine, au debarcat aici sihastri din Asia mică, poate si din Efes, patria Sf. Evanghelist Ioan, unde viata singuratică, contemplativă, începuse a se manifesta de timpuriu.

Desigur însă, că viata călugărească de aici a luat fiintă mai întâi sub forma de sihăstrii si de schituri. Pe vremea împăratului Teodosie I (+395) si a sotiei sale Pulheria, existau câteva Mânăstiri, care însă au fost pustiite de barbarii năvălitori. Către sfârsitul secolului al VIII-lea, venind de la Roma, Petru Athonitul, din porunca Maicii Domnului, care i s-a aratat în vis, a găsit muntele pustiu. De aceea a trebuit să-si caute adăpost într-o pesteră întunecoasă, plină de târâtoare otrăvitoare, pe care numai cu rugăciunea le-a alungat. Hrana sa, la început, a fost din ierburi care cresteau în preajma pesterii, iar mai în urmă s-a învrednicit de hrană cerească pe care i-o aducea îngerul Slavei, o dată la patruzeci de zile.
In a doua jumătate a sec. IX (867) vine si se asează la Athos, pustnicul Ioan Colibasul vestit prin sfintenia vietii sale. Pilda lui fu urmată de altii, asa că în scurt timp înăltimile muntelui au fost populate cu sihastrii si monahii, râvnitori după viata îngerească, post si rugăciune de zi si de noapte, în linistea profundă a muntelui.

Vasile Macedon, împăratul bizantului (867-886) ascultând rugămintea sihastrului Ioan Colibasul, îi dărui lui si urmasilor săi acest munte, care de acum înainte începe a se numi Sf. MUNTE. Privilegiul acesta al lui Vasile Macedon, îl întări si împăratul Leon Inteleptul. Pe lângă sihastrii, mai veniră apoi si chinovitii, care începură să zidească mânăstiri.
Ca organizator al Sf. munte este considerat Atanasie din Trapezunda, care împreună cu alti râvnitori de viată monahicească, întemeie marea mânăstire Lavra, pe la anul 963.

Pentru viata sa, plină de evlavie si cuviosie, Atanasie, ca si Petru Athonitul, este trecut în rândul Sfintilor.
Prin secolul. al X-lea, viata monahală ajunge la mare cinste. Patriarhi, arhierei, preoti, diaconi se retrag la mânăstirile Aghiorite si intră în rândurile monahilor. Lor le urmează împărati, printi si boieri, care, convinsi de nimicnicia vietii acesteia, se retrag din lumea desfătărilor, trăind în singurătatea muntelui sfânt, si ducând cu dânsii averi si odoare scumpe.

Faima despre sfintenia vietii în Sf. Munte, s-a răspândit în toată lumea. Principii tutoror popoarelor ortodoxe: Iberi, Rusi, Sârbi, Bulgari si mai ales Românii, dăruiesc averi considerabile pentru zidirea si împodobirea mânăstirilor din Sf. Munte.
0 chestie care merită să fie cercetată este si interzicerea intrării femeilor, sau femelelor în genere, în Sf. Munte. După o veche traditie, păstrată prin viu grai, se povesteste că, Plagudia, sotia împâratului Teodosie cel mare trecând cu corabia de la Roma spre Constantinopol, s-a abătut si pe la muntele Athos spre a vedea mânăstirea Vatoped zidită de către sotul său.

Primită în port de către monahii a mers până în tinda Bisericii, unde este până astăzi Icoana Maicii Domnului numită vie. Aici auzi o voce tunătoare: „Opreste-te si întoarce-te înapoi căci eu sunt împărăteasa muntelui acestuia. Pentru ce ai venit să tulburi linistea supusilor mei ? Să stiti că de azi înainte, nici o femeie nu va mai călca pământul sfânt al acestui munte".
Auzind aceste cuvinte, împărăteasa Plagudia căzută cu fata la pământ, pocăindu-se de îndrăzneala ce a avut, dărui mânăstirii odoare scumpe după care a plecat la Constantinopol.
De atunci si până azi, nici o femeie n-a mai intrat în republica monahilor a Sf. munte Athos.

Prin sec, XI-lea, Athosul îsi pierde caracterul de asezământ împărătesc, curat Bizantin. Atunci Rusii întemeiază aici mânănstirea lor Sf. Pantelimon, numită Rusicu, cu slujbă rusească de pe cărti Slavonesti, pomenite încă pe la 1143.
In curând se înfiintează si mânăstirea Sârbească Chilandarul, o frumoasă mânăstire bulgărească si un frumos schit românesc: Prodromul.
In timpul imperiului Latin, întemeiat de cruciati în anul 1204, monahii Sf. munte Athos au înscris cea mai glorioasă pagină a istoriei lor, luptând si mărturisind, în ciuda tuturor prigoanelor catolice, credinta drept măritoare de răsărit. Martiriul, mucenicia si moartea, nu i-au putut clinti de pe temeliile credintei ortodoxe.

De atunci si până azi, Sf. munte Athos a fost cheagul ortodoxiei de pretutindeni si centrul prin excelentă al monahismului ortodox.

„Am înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viaţă”

2009-11-03T05:35:00.000-08:00

„Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin…

Într-o noapte, am visat o mulţime de nou-născuţi care parcă înotau într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea, şi păreau că se sufocă, fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine!
De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri, care m-au adus până în pragul disperării. Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie ce a mutilat-o. În scurt timp, fiul meu – licean pe atunci – mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu îşi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele.

După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina – un Volkswagen Passat nou-nouţ – pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu…

Eram pur şi simplu copleşit!
Deşi eram un om relativ credincios, fără să frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodată gândul să urc în dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se făcea pelerinaj la moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov. În orele cât am aşteptat la coadă, m-am rugat pe tăcute, întrebându-l pe sfânt, unde greşisem de se abătuseră atâtea nenorociri, dintr-o dată, pe capul meu, şi ce era de făcut. Când am ajuns în faţa moaştelor, nici n-am mai putut gândi ceva… Am izbucnit doar în plâns şi nu m-am putut opri decât târziu, după ce coborâsem dealul.

Ei bine, vă rog să mă credeţi că in noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multă blândeţe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârşire, ca un nelegiuit ce eram! Mi-a spus că acei nou-născuţi pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucaseră să ajungă pe lumea asta, pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, şi primisem o mulţime de bani necuveniţi, în schimbul acestor crime. Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeaşi blândeţe, lămurindu-mă că dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce se vor abate asupra mea vor fi şi mai mari.

Mai mult decât atât, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al pruncilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, avertizându-mă: „Vei vedea ce se va întâmpla, pe măsura ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Şi nu mai păcătui…”.
De a doua zi, n-am mai făcut nici un chiuretaj şi mi-am câştigat existenţa din consultaţii, naşteri sau intervenţii chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii. La foarte scurt timp, am pornit cu soţia mea prin orfelinate, însoţiţi de preotul de la noi din parohie, botezând cel puţin un copil în fiecare lună!

Vreau să vă spun că lucrurile au luat o cu totul altă întorsătura în viaţa mea… Astăzi, după cinci ani, soţia se simte bine, chiar dacă şi-a pierdut un sân, iar fiul meu, după terminarea liceului, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat. Analizele medicale ale soţiei dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat. Ne-am refăcut casa, cu greu, dar temeinic şi – surprinzător, pentru un păcătos ca mine – câştigurile noastre băneşti nu s-au diminuat foarte tare, în absenţa chiuretajelor! Eu am devenit un om cu adevărat credincios, care a înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viată, după măsura faptelor rele, dar deopotrivă, totul se răsplăteşte în viaţă, după măsura faptelor bune.
Vedeţi cum lucrează Dumnezeu prin sfinţii Săi?!

Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a făcut cu mine o minune „obişnuită”, nu mi-a salvat viaţa la modul spectaculos, dintr-un accident de maşină, să zicem, ci mi-a deschis mintea şi m-a ajutat să mă salvez, prin propriile mele fapte.”

Scris de: Medicul Chirurg . http:// http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/10/%e2%80%9eam-inteles-macar-in-ceasul-al-13-lea-ca-totul-se-plateste-in-viata%e2%80%9d/

(ALEXE I., medic specialist chirurg obstetrică si ginecologie – Bucureşti).

Pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Românesti.

2009-09-26T13:54:00.000-07:00

Vistierie de daruri, ca un pom rasadit lânga izvoarele apelor, acest trimis al lui Dumnezeu pamântului românesc din îndepartata Ivirie (Georgia), nu a îngropat nici un talant din câti i-au fost daruiti de Dumnezeu si pe toti, ca o sluga buna si credincioasa, i-a înmultit.

Însemnându-l la botez cu numele Sfântului Apostol Andrei, parintii sai, Ioan si Maria, l-au crescut în evlavie si dreapta credinta. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu în robia turceasca în care a cazut, tânarul Andrei îsi arata - de timpuriu - ascutimea mintii, deprinzând cu usurinta limbile greaca, turca, slava veche, araba, iar mai târziu si limba româna. Dupa marturiile vremii, se pare ca dupa ce a scapat din robia turceasca, a trait în preajma Patriarhiei de la Constantinopol unde a învatat arta sculpturii în lemn, pictura si broderia.

Catre anul 1690, evlaviosul voievod, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu îl aduce la Bucuresti unde, dupa ce învata mestesugul tiparului în tipografia domneasca, se muta la mânastirea Snagov unde întemeiaza o noua tipografie. A tiparit si a supravegheat cu neobosita râvna, în migaloasa îndeletnicire, scotând din tiparnitele pe care le-a îndrumat 63 de carti, din care 38 lucrate de el însusi, în dife-rite limbi: româna, greaca, araba, georgiana.

Pentru virtutile si viata sa curata, a fost ales mai întâi staret la mânastirea Snagov, apoi episcop la Râmnic si nu mult dupa aceea, mitropolit al Tarii Românesti. Cu ajutorul si harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blândete si necrutând nici o osteneala, si-a pastorit clerul, calugarii si credinciosii carora le-a ridicat noi sfinte lacasuri sau le-a preînnoit pe cele stricate de vreme. Marturie despre aceasta lucrare sta ctitoria sa, mânastirea Antim din Bucuresti, cu hramul Tuturor Sfintilor pe care, cu darurile pe care i le-a harazit Dumnezeu, a zidit-o, împodobind-o cu alese sculpturi si a înzestrat-o cu tipografie. O alta lucrare laudabila a Marelui Ierarh a fost înfiintarea de scoli pentru copiii celor saraci în care învatamântul era fara plata.

Smerit si convins fiind ca numai datorita Milostivului Dumnezeu a ajuns vas ales lucrarii dumnezeiesti, Sfântul Parinte Ierarh Antim priveghea cu osârdie si fara de lene, ziua si noaptea si în tot ceasul, pentru folosul si spasenia tuturor de obste, învatându-i si îndreptându-i pe toti cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreapta". Podoaba a carturarilor si dulce graitor al întelepciunii dumnezeiesti în graiul românesc, Sfântul Ierarh Antim a adapat poporul însetat de credinta prin cuvântul sau de învatatura, lasând Bisericii noastre marele tezaur literar si teologic cuprins în Didahiile si predicile sale.

Nesocotindu-i-se toate câte cu harul lui Dumnezeu a izbândit, Sf. Ierarh Antim, pe nedrept a fost departat de toata lucrarea si ordinea arhiereasca si dezbracat de harul divin si scos din catalogul arhieresc". Osândit a fost cu exilul si pus a fost sub paza necredinciosilor ostasi turci care, l-au chinuit foarte, pâna la moarte, prin taierea capului pe care apoi l-au aruncat în apele Tungiei, un afluent al râului Marita, în sudul Dunarii. Asa s-a savârsit de moarte muceniceasca Parintele si Mitropolitul Antim al Tarii Românesti, a carui pomenire ramâne înscrisa pentru vesnicie în cartea Bisericii si neamului românesc.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Filimon, episcopul Fortunianu si a Sfintei Mucenite Gaiani.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor cincisprezece Mucenici, care au fost bagati în corabie si aprinzând corabia cu foc, s-au înecat în mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Fumatul si Sanatatea

2009-09-25T05:49:00.000-07:00

"Despre nocivitatea fumatului"

Fumul de tigara contine 4000 de substante nocive, dintre care peste 40 sunt cancerigene; la cateva secunde dupa primul fum substantele cancerigene intra in plamani, iar dupa cateva minute ritmul inimii si tensiunea cresc, laringele si ochii se irita si monoxidul de carbon intra in sange.

Peste 80% din cazurile de cancer pulmonar apar la fumatori, al caror risc de a face aceasta boala este de 10 ori mai crescut decat la nefumatori; -riscul de a face infarct miocardic este dublu pentru cei care fumeaza; -copiii nascuti din parinti fumatori sunt mai predispusi sa faca pneumonie sau bronsita in primul an de viata; -cei care sunt casatoriti cu o persoana fumatoare sunt de 4 ori mai predispusi sa moara de cancer pulmonar, datorita fumatului pasiv; -fumatul favorizeaza aparitia cancerului de buze, limba, laringe, esofag, vezica, stomac.

O tigare arde in medie 12 minute, timp in care polueaza mediul inconjurator, obligandu-i pe cei din jur sa "fumeze" pasiv; -fiecare tigara fumata va scurteaza viata cu 14 minute si jumatate; -riscul de a avea un atac de inima este de 250 de ori mai mare daca fumezi; -riscul de a te expune la emfizem pulmonar este de 80 de ori mai mare daca fumezi.

Fumatul cauzeaza o respiratie neplacuta, ingalbeneste dantura, ingrasa parul, imbacseste hainele, lasa pete galbene pe degete si buze, grabeste aparitia ridurilor, scade rezistenta la raceala si gripa; -o persoana care fumeaza timp de un an un pachet de tigari pe zi va avea un litru de gudron depozitat in plamani. Cateva sfaturi pentru a renunta la fumat -anunta-ti prietenii si familia ca te lasi de fumat; promisiunea publica iti va intari vointa.

Nu te gandi ca renunti pentru totdeauna, renunta doar pentru o zi, apoi repeta aceasta pentru fiecare zi; -elimina toate lucrurile din jurul tau care ti-ar putea aminti de fumat: tigari, scrumiere, brichete etc. -fa-ti o provozie de morcovi, pastile mentolate, guma de mestecat fara zahar, etc., de care sa te poti folosi cand simti nevoia sa fumezi; -cu banii pe care ii economisesti dupa prima saptamana de renuntat la fumat cumpara-ti ceva ce iti doreai de mult; -aminteste-ti ca peste 30 de milioane de oameni au reusit sa se lase de fumat.

Un Preot Din Republica Moldova Este Glumet!

2009-09-24T13:14:00.000-07:00

Pr... Cazacu Gheorghe. Un sistem din Basarbia!!!

Elena Sbarcea are nevoie de Ajutor!

2009-09-23T10:39:00.000-07:00

Sunt Elena. Mama lui Radu, un copil care nu merita o mama nevazatoare. Am 35 de ani, sunt o persoana activa, vesela si optimista. Ma confrunt cu o afectiune care se incapataneaza sa ma duca la orbire. Mi-am jurat sa nu ma las invinsa de niste celule care nu vor sa traiasca.

Mi s-a oferit o sansa si apelez la ajutorul OAMENILOR din dumneavoastra. La institutul Beike din China se poate trata afectiunea cu transplant de celule stem. Medicii de acolo au estimat costurile pentru tratament la 20.000 USD. Pentru a putea urma tratamentul,trebuie sa strang acesti bani pana la data de 12 octombrie. Sunt sigura ca exista oameni cu suflet care ma pot ajuta. Va multumesc!

Vizualizaţi profilul meu complet

Pentru persoanele care pot si doresc sa ajute:

Cont LEI - RO29 RNCB 0318 0045 2226 0001cont EURO - RO12 RNCB 0068 0045 2226 0003 - swift RNCBROBUBCR Ghencea, titular de cont Elena SbarceaSe pot primi donatii prin Paypal la adesa de e-mail:elena.sbarcea@gmail.com

Sfinte Dumnezeule....

2009-08-23T05:41:00.000-07:00

Sfinte Dumnezeule, gl. I, de Kiriac Ioanid Byzantion Muzica Ortodoxa

Troparul Sfintilor Romani

2009-08-07T07:35:00.000-07:00

PACATUL AVORTULUI

2009-07-12T06:23:00.000-07:00

Pentru ce se căsătoresc oamenii? Pentru a îndeplini trei scopuri: să înmultească neamul omenesc, să se ajute reciproc, să stârpeascâ patimile desfrânării. Deci doi tineri când se căsătoresc, dacă încalcă unul din cele trei scopuri, fac un mare păcat. Unul din cele trei scopuri care se încalcă foarte des este cel al înmultirii oamenilor, al procreării.

Nu lasă mersul normal al vietii, ci îsi programează câti copii să facă, după bunul lor plac. Lasă un copil sau doi să se nască si restul îi aruncă la canal. Cea mai oribilă crimă este avortul, când mama îsi omoară propriul copil. Nici animalele nu fac asa ceva, dimpotrivă nasc câti pui le dă Dumnezeu si îi iubesc foarte mult. Toate păcatele se pot ierta, spun Sfintii Părinti, dar păcatul acesta al avortului, al crimei asupra unui suflet nevinovat poate fi iertat doar cu pretul unor osteneli, nevointe, al unei pocăinte care pot dura viata întreagă.

Sângele acelui prunc nevinovat strigă din pământ. Acei prunci avortati plâng înaintea lui Dumnezeu si cer răzbunarea sângelui vărsat de mamă. Cel mai mare bine pe care-1 poti face în viată, ca om căsătorit, este să dai viată mai departe. Oricât ai posti, oricât te-ai ruga, oricât ai da de pomană, oricâtă nevointă ai face în viată, nu este mai mare lucru ca atunci când dai viată unui om. Toti Sfintii din ceruri cu toti îngerii si întregul cer se bucură când se naste un copil. Singură mama poate să facă o asemenea minune, ea este singurul laborator ce poate da nastere unei fiinte umane. Dacă refuză a da nastere, a da viată, refuză ea însăsi a avea viată vesnică.

Majoritatea femeilor, foarte comod, justifică faptul că nu nasc copii mai multi datorită contextului în care trăiesc: că nu au cu ce să-i hrănească si să-i crească. Insă aceasta este o mare cursă pe care le-o întinde satana. Trebuie să fim constienti că Dumnezeu niciodată nu va da voie să se nască un copil fară a avea asigurată bucătica lui de pâine. Este un mers firesc si natural al lucrurilor să se întâmple asa. Atunci când nu avem credintă în Dumnezeu se produce nefirescul, nenaturalul.

Atunci când cineva avortează nu are credintă în Bunul Dumnezeu, în faptul că El este deasupra si va ocroti acel copil; lipsind credinta în Dumnezeu se ajunge la păcatul pruncuciderii, adică al avortului.

LUMEA IN CARE TRAIM

2009-07-09T06:57:00.001-07:00

PRIMA ORAZIONE

2009-06-28T06:57:00.000-07:00

O Signore, Gesu Cristo,,dolcezza eterna di coloro che Ti amano, gioia che trapassa ogni gioia ed ogni desiderio, salvezza ed amore di coloro che si pentono, ai quali dicesti:" Le mie delizie sono con i figli degli uomini" e Ti sei fatto uomo per la loro salvezza, ricordati dei motivi che Ti spinsero a prendere la carne umana e di tutte le sofferenze che sopportasti dal momento della tua incarnazione fino al tempo della tua santa Passione, cosi' come era stato decretato e ordinato dall' eternita' nel pensiero divino.

Ricordati del dolore che, come affermi Tu stesso, ebbe la tua anima quando dicesti:"La mia anima e' triste fino alla morte"e quando nell' ultima cena con i tuoi discepoli, dopo aver lavato a loro i piedi, Tu desti loro il tuo sacro corpo e il tuo prezioso sangue e, consolandoli con dolcezza, predicesti la tua imminente Passione.

Ricordati del tremito, dell' angoscia e del dolore che sopportasti nel santissimo corpo prima di salire sul patibolo della Croce quando, dopo aver pregato per tre volte il Padre, coperto del sudore di Sangue, fosti tradito da uno dei tuoi discepoli, preso dal tuo popolo eletto, accusato da falsi testimoni, ingiustamente condannato a morte da tre giudici al tempo solenne della Pasqua, tradito, deriso, spogliato dei tuoi vestiti, bendato e schiaffeggiato, legato alla colonna, flagellato e coronato di spine.

Per il ricordo che serbo di queste pene Ti prego, dolcissimo Gesu', di concedermi prima della mia morte, una vera contrizione, una sincera confessione e la remissione di tutti i miei peccati.Amen.

O dolcissimo Singore Gesu' Cristo, abbi misericordia di me peccatore. O Gesu', Figlio di Dio, nato da Maria Vergine, per la nostra salvezza crocifisso, regnante ora in cielo, abbi pieta' di noi.

PSALMUL 50

2009-06-27T08:38:00.001-07:00

Cum sa fii un adevarat crestin ?

2009-06-25T10:40:00.000-07:00

Te-ai Intrebat vreodata ce inseamna sa fii mantuit si cum poti fi un adevarat crestin?

Aceasta este întrebarea la care trebuie sa raspunda fiecare om, pentru a fi fericit si a gasi siguranta vesniciei.
Poate sunt lucruri în viata ta, care par sa nu mearga bine. Ai încercat multe solutii pentru a le îndrepta, dar acestea au dat gres. Daca înca nu ai gasit raspunsul pe care îl astepti, de ce n-ai lua aminte la ceea ce Dumnezeu ar vrea sa-ti spuna ?
Cuvantul lui Dumnezeu cuprinde raspunsuri concrete la orice întrebare, iar Domnul Isus ,are solutii si pentru problema cu care te framanti astazi !

Poate ca povara sufletului tau este cauzata de faptul ca:

- Te simti vinovat si nu stii cum sa gaseste liberare si pace ?
- Ti-ai facut planuri pentru viitor, dar n-ai siguranta ca se vor împlini ?
- Esti singur si ai nevoie de cineva care sa te iubeasca si sa te înteleaga ?- Cauti fericirea si împlinirea în viata, dar nu o poti gasi ?
- Doresti sa stii cum poti sa ajungi mîntuit si cum sa fii un adevarat crestin ?

Raspunsul Bibliei a carei tema centrala este “Dragostea lui Dumnezeu” te include si pe tine.

Aceasta dragoste a fost descoperita atunci cand Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit în lume într-un chip asemenea noua. Desi a trait o viata fara de pacat, El a murit pe cruce pentru pacatul meu si pentru pacatul tau. A fost îngropat, dar a înviat dintre cei morti si este viu în vecii vecilor.

Fiindca Hristos a murit, pacatele tale pot fi iertate. Si pentru ca El a înviat si a biruit moartea, tu poti avea viata vesnica. Aceasta este “Vestea Buna” pe care Dumnezeu o descopera prin Evanghelie. Poti avea acest dar al iertarii si siguranta vietii vesnice, numai daca îl primesti pe Hristos în mod personal.Dumnezeu asteapta acest raspuns de la tine! Versetele urmatoare arata care este partea lui Dumnezeu si care este responsabilitatea ta în acest proces :

Dumnezeu Te iubeste !

Cel mai cunoscut verset al Bibliei, arata cat de mare este dragostea lui Dumnezeu:“atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica “ Ioan 3:16În dragostea lui, Dumnezeu vrea sa-ti stearga pacatele si sa-ti dea pace, bucurie si libertte, nu numai pentru viata de aici ci si pentru vesnicie.

Tu esti pacatos !

Poate ca ai auzit pe unii spunînd: “ sunt un om obisnuit, ca toti ceilalti; nimeni nu este perfect ! Biblia arata însa ca toti oamenii, oricine s-ar pretinde ei a fi, înaintea lui Dumnezeu sunt pacatosi: “caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu“ Romani 3:23.Cu totii stim ca am facut lucruri gresite, care ne-au separat de Dumnezeu. Pentru ca El este Sfînt, iar noi nu ! Iar acest pacat aduce pedeapsa.

Dupa cum un sofer trebuie sa plateasca pentru ca a incalcat legea circulatiei, si omul trebuie sa plateasca pentru pacatul care l-a savarsit; si “plata pacatului este moartea “ Rom.6:23.Aceasta pedeapsa, daca vei continua sa pacatuiesti, îti va aduce nu numai moartea fizica ci si despartirea de Dumnezeu si osanda vesnica în iad.

Hristos a platit pentru noi !

Poate crezi ca trebuie sa faci fapte bune, sa mergi la Biserica, sau sa ai o religie, ca sa poti plati pentru vina pacatelor tale! Fiul lui Dumnezeu deja a achitat pretul. “..Dumnezeu îsi arata dragostea fata de noi prin faptulca, pe cand eram noi înca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.“ Rom 5:8

Salvarea este prin Har !
Cuvantul “Har” înseamna “ dar nemeritat”. Acesta arata ca Dumnezeu îti ofera ceea ce nu meriti, sau ceea ce nu poti castiga singur, fara sa te coste nimic. Trebuie numai sa-L accepti pe El prin credinta !“ Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni .“ Efeseni 2:8-9

Trebuie sa Hotarasti acum !
Iisus Hristos asteapta hotararea inimii tale. Primindu-L pe El în inima ta, vei deveni copilul Lui, pentru ca : “..tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” Ioan 1:12-13. Ca si copil a Lui Dumnezeu, ai siguranta mostenirii si viata vesnica.Ai vrea sa-I dai acest raspuns spunând:

“ Doamne Iisuse; recunosc ca sunt pacatos, dar cred ca Tu ma iubestisi ai murit pentru pacatele mele. Iarta-mi pacatele si da-mi eliberarea Ta. Te invit ca Mantuitor si Domn alvietii mele si te rog sa ma ajuti sa Te urmez cu credinta pana la capatul vietii mele , avand siguranta iertarii si-a vietii vesnice. “

TRAIAN DORZ

2009-06-20T10:44:00.000-07:00

Va Invit sa urmariti acest mic filmulet in "memoriam"pentru fratele Traian DorzColoana aceea fara sfarsit care-l conduce spre locul de dincolo nu este una mortuara, ci una a vietii. Chiar daca nu am fost trupeste acolo, ma gasesc asazi printre aceia care calca pe urmele acestui “titan” al credintei, spre limanul fericirii si sfinteniei eterne.

PREZENTA TA (SPERANTA)

2009-06-14T04:54:00.000-07:00

"IADUL CATEVA IDEII"

2009-06-13T11:47:00.000-07:00

Din cate imi amintesc, aveam in jur de 15 ani cand am inceput sa fiu foarte sceptic in privinta notiunii de iad si diavol.

Nu m-a fortat nimeni si nu am fost influentat de nimeni sa ma razgandesc, nu citisem nici macar o pagina de filosofie pe aceasta tema pana la vremea aceea.

A fost un prim si foarte puternic val de scepticism ce a venit din propria mea gandire, destul de imatura pe atunci si lipsita de mijloacele si argumentele de care aveam nevoie ca sa ajung la vreo concluzie valida.Sa spun sincer, eram obosit sa traiesc cu acea frica de eterna pedeapsa pe care o puteam primi daca nu urmam regulile dogmei crestine.

Parintii imi spuneau - tragand un oftat inainte - sa stau linistit, ca eu... eu n-am pacate. Dar profesorul de religie de la scoala nu spunea acelasi lucru. Cu zambet pe buze si cu mult calm, ne explica de ce trebuie sa fim duminica prezenti la biserica si ce se intampla daca lipsim mai mult de x duminici - daca nu imi amintesc gresit, cadeam in nu stiu ce pacat, pe care nu il mai puteam indrepta.

Eu nu stiam asta, am fost surprins. Nu retin detaliile intrucat au trecut cel putin 10 ani de atunci, dar stiu ca incepuse sa imi fie frica de ideea ca pot pacatui fara sa imi dau seama. Cine stie cate alte reguli am incalcat.Indata ce am pus notiunea de iad sub semnul intrebarii, frica a disparut. Si, da, mai intai m-am indoit de diavol si apoi de dumnezeu.

Caci eram crestin doar pentru ca exista diavolul si iadul, la fel cum sunt toti copiii de parinti crestini, nu? Desi sunt sigur ca si multi adulti sunt crestini din exact acelasi motiv (poate chiar exclusiv).Este normal sa fii de acord cu o pedeapsa cu tortura eterna in focurile iadului pentru nerespectarea regulilor unui dumnezeu care refuza sa dea dovezi ale existentei sale? Si, subliniez, vorbim despre eternitate.

Isi poate inchipui cineva eternitatea? Linia timpului tinde spre infinit. Tortura, durerea vor fi astfel nelimitate atat in intensitate cat si in durata. Nu stiu cum este posibil asa ceva, dar facand abstractie de faptul ca iadul nu poate fi definit incat sa il intelegem, trag doar simpla concluzie ca pedeapsa ar fi una crunta.

De ce are nevoie acest dumnezeu, in pozitia de fiinta suprema si creator atotputernic al nostru, de atata iubire si adorare? Si de ce e perfect dispus sa pedepseasca atat de crunt pe cei ce nu il simpatizeaza sau pe cei care arata aceste sentimente fata de alti idoli? Este dumnezeu gelos? Este nesigur pe el? Si de ce trebuie noi, dintre toate creatiile sale, sa il idolizam? Nu vad copaci idolizandu-l, nu vad pasari, nici macar delfini. Doar oameni.Daca eu construiesc o masinarie care sa imi zica in fiecare zi "Andule, tatal meu, creatorul meu, lumina mea, esti cel mai tare, frate!", e ceva foarte foarte in neregula cu mine.

Daca asa un comportament nu e demn de o fiinta umana, de ce e demn de o zeitate?Un crestin ar putea spune urmatorul lucru in raspuns la aceste nelamuriri. Ca dumnezeu nu pedepseste pe nimeni prin vointa lui, ci oamenii sunt rai si pacatuiesc si, implicit, isi rezerva un bilet de dus direct spre iad. Dar... dumnezeu a pus sistemul in functiune si el permite ca asta sa se intample. Fiind atotputernic n-ar fi o problema ca el sa crute pe oricine de aceasta sentinta, decat daca nu este atat de iubitor pe cat se spune.Nici un ateu nu vrea sa "arda" in iad. Nici un ateu nu a ales sa se nasca intr-o lume in care sa nu existe dovezi pentru existenta lui dumnezeu. Alegerea ar fi a dumnezeului si doar a lui.

Fiind atotstiutor - ceea ce implica si faptul ca el cunoaste viitorul fiecarui om inainte sa se nasca - a creat ateii stiind inca de la inceput ca nu vor crede in el si ca vor fi condamnati pe veci, iar pe parcursul intregii lor vieti a refuzat sa ii convinga de contrariu. Poate fi un dumnezeu mai nedrept de atat?Cat despre crestinii care sunt satisfacuti de ideea ca unii din jurul lor, poate chiar apropiati, ar putea sfarsi astfel pedepsiti si arunca amenintari in acest sens, nu pot decat sa ii consider, pur si simplu, oameni rai. Nu pentru amentintarea in sine, caci asta nu inseamna nimic pentru un ateu. E ca si cum i-as ameninta eu pe ei cu fulgerul lui Zeus.

Dar nu pot pune convingerile religioase ca singur motiv pentru care un om este convins ca semeni de-ai lui, ce nu i-au gresit cu absolut nimic, merita cea mai crunta pedeapsa posibila, fie ea si fictiva.

MARTURISIREA CREDINTEI MELE STRAMOSESTI

2009-06-10T11:55:00.000-07:00

Drept Slăvitoarea noastră credinţă, după cum ne învaţă Sfinţii Apostoli, cei aleşi de însuşi Mântuitoriul Hristos şi după Sfinţii noştri Părinţi, cei cari prin darul Duhului Sfânt şi prin marea lor osteneală au aşezat Legea cea Nouă a Darului, Legea cea mântuitoare a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, şi au întorlocat pre Maica nostră, pre Sfânta Biserică cea Drept Slăvitoare, cu veşnicul ei Mire şi Arhiereu – Iisus Hristos Mântuitoriul, pre cari tot ei au şi desăvârşit-o şi pecetluit-o cu cele Şapte Sfinte Soboare a toată lumea, apoi Sfânta nostră credinţă, stă şi se sprijineşte nu în sforăitoarele şi biruitoarele cuvinte ale înţelepciunii omeneşti, ci întru arătarea Duhului Sfânt şi a puterii Lui celei lucrătoare. Şi iarăşi: nu întru înţelepciunea omenească a lumii acesteia pieritoare şi putrede, cari nebunie şi babilonie este înaintea lui Dumnezeu, ci întru Puterea lui Dumnezeu este, au fost şi va fi Drept Slăvitoarea noastră Credinţă.
Iară noi, drept slăvitorii Creştini, fii ai Luminii celei ne stinse şi veşnice suntem şi credem întru Unul Dumnezeu, Tatăl a toate Ţiitoriul, Făcătoriul Ceriului şi al Pământului, şi a toate cele din Ceriu şi de pre Pământ, a celor văzute şi a celor nevăzute, şi Ziditoriul omului întâia oară, şi a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Său – Adam cel Nou şi Răscumpărătoriul păcatului celui mare al ne ascultării, săvârşit de strămoşii noştri cei întâi zidiţi: Adam şi Eva; şi al întregii lumi.
Acestea toate, cu voia Tatălui, cu puterea Fiiului şi cu darul Duhului Sfânt s-au făcut, cari şi este Puterea lui Dumnezeu cea lucrătoare, adică Sfânta Troiţă, Cea de o Fiinţă şi ne despărţită, în cari noi Creştinii cei botezaţi şi luminaţi credem şi o lăudăm, ne închinăm şi o Slăvim! Amin.
Prin urmare, noi credem în Puterea lui Dumnezeu cea de viaţă dătătoare, vie şi lucrătoare, şi nu în cuvinte omeneşti şi în deşert sunătoare, ca două talgere de alamă când se ating unul de altul, despre Dumnezeu şi puterea Lui… Iară Puterea lui Dumnezeu, prin oamenii Lui cei aleşi şi dăruiţi lucrează, şi se cunoaşte din a lor: credinţă, nădejde, dragoste, răbdare, iubire, smerenie şi toate faptele cele bune, cari toate din Dragostea cea Mare se nasc şi cari şi este Puterea lui Dumnezeu. Căci voia lui Dumnezeu, aici, pre acest Pământ, prin oamenii Lui cei chemaţi, curăţiţi, aleşi, sfinţiţi şi dăruiţi se lucrează, şi nu prin ritorii cei mult grăitori şi trândavi, cari în faţa Adevărului, adică a Puterii lui Dumnezeu, tac ca nişte peşti fără de glas. Iară unii mai trufaşi, umflându-se întru a lor deşartă mândrie, şi îndrăznind să “grăiască”, scot numai un glăsucior făţarnic, subţire şi molatec, precum oarecând stolnicul rătăcitului împărat Valens, împotriva trâmbiţei celei învăpăiate al Adevărului lui Dumnezeu -Vasilie cel Mare…
Amin. Amin. Amin. Şi Dumnezeului nostru Celui în Troiţă Sfântă arătat, lăudat şi închinat: Slavă! Slavă! Şi iar: Slavă! Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

"VREMURI DE ADUCERE AMINTE"

2009-05-31T02:41:00.000-07:00

-Daca niciodata nu ai fi cunoscut tristetea,de unde ai fi stiut ca Eu aduc mangaierea?
-Daca nu ai fi gresit niciodata,cum ai fi putut afla ca Eu sant iertator cu cei care gresesc?

-Daca le-ai fi stiut pe toate,pe ce baza ai astepta acum un raspuns la intrebarile tale?
-Daca niciodata nu ai fi avut un necaz,de unde ai sti ca la necaz Eu iti vin in ajutor?
-Daca niciodata pana acum nu ai fi fost frant,de unde ai fi stiut ca Eu pot face toate lucrurile noi?
-Daca niciodata nu ai fi avut nici o problema, de unde ai sti ca Eu am rezolvarea oricarei probleme?
-Daca nu ai fi trecut niciodata prin nici o suferinta,cum ai putea intrezarii prin ce a trebuit sa treaca IiSUS pentru tine?

-Daca nu te-as trece niciodata prin foc,atunci cum crezi ca vei scapa de zgura din tine?
-Daca te-as fi dat de la inceput toate lucrurile,cum crezi ca le-ai fi putut aprecia din moment ce nu le-ai fi simtit lipsa?
-Daca nu te-as fi disciplinat niciodata,de unde ai sti ca te iubesc?
-Daca ti-ar sta totul in putere,cum ai mai invata sa depinzi de Mine?
-Si daca viata ar fi perfecta,ce nevoie ai mai avea de mine?
-Doamne,Tu toate le stii.Mai este ceva ce ai vrea sa ni se spuna noua,copiilor Tai,acum la inceput de an?Dumnezeu a zambit si a spus:
-Doar atat:Nu uitati ca Sant aici,cu voi,in toate zilele vietii voastre si nici un cuvant rostit de Mine nu este lipsit de putere.

Pr. Diacon Cazacu Gheorghe.

A FI CRESTIN INSEAMNA SA TE INCREZI IN IISUS

2009-05-08T04:15:00.000-07:00

A fi creştin înseamnă să te încrezi în Hristos ca şi Mântuitor al tău
Pavel nu scrie numai despre cunoaşterea lui Hristos, ci şi despre faptul de a-L cîştiga pe El şi de a fi găşit de El. Apoi apostolul explică lucrul acesta printr-un contrast: anu avînd o neprihănire a mea care vine prin lege, ci acea care … vine de la Dumnezeu prin credința în Hristos. Pavel vorbeste aici despre neprihănirea lui Dumnezeu. Despre ce este vorba?
Într-ucît Dumnezeu este neprihănit, este logic că putem sta în prezenţa Lui numai dacă şi noi suntem neprihăniţi. Dar unde putem obţine acea neprihănire care să ne dea dreptul să stăm înaintea lui Dumnezeu? Există doar două răspunsuri posibile la această întrebare.
Primul răspuns este că putem încerca să avem neprihănirea noastră, prin faptele noastre bune şi prin împlinirea datoriilor religioase. Mulţi oameni fac încercarea aceasta, dar această încercare este sortită falimentului pentru că înaintea lui Dumnezeu toate faptele noastre bune sunt ca o haină mînjită (Is. 64:6). Toţi acei care au văzut puţin din gloria lui Dumnezeu au fost copleşiţi de sentimentul păcătoşeniei. Este imposibil să devenim destul de buni în faţa lui Dumnezeu ca El să ne poată accepta datorită bunătăţii noastre. Dacă considerăm, totuşi, că putem, atunci probabil ca avem o concepţie foarte modestă despre Dumnezeu, sau una prea înaltă despre noi. Sau probabil amîndouă.
Singura alternativă pentru a atinge o neprihănire acceptabiă de Dumnezeu este să o primim ca un dar de la Dumnezeu, punîndu-ne încrederea în Isus Hristos. Pentru că Isus Hristos singur a trăit o viaţă perfectă, El n-a avut păcat ca să fie nevoie de ispăşire. Totuşi, pe cruce El s-a identificat cu lipsa noastră de neprihănire, a purtat păcatul nostru, a plătit pentru pedeapsa care ne revenea nouă, şi a murit în locul nostru (2 Cor. 5:21).
Deci dacă venim la Hristos şi ne punem încrederea în El, se întîmplă ceva minunat; El ne ia păcatele noastre şi ne îmbracă în schimb cu neprihănirea Lui. Astfel putem să stăm înaintea lui Dumnezeu, nu din cauza neprihănirii noastre, ci pentru că Isus Hristos cel neprihănit a murit pentru noi şi a fost înviat din morti.

SA IUBIM PE DUMNEZEU

2009-05-05T04:05:00.000-07:00

"Dumnezeu trebuie să fie pricina tuturor faptelor noastre şi, deci, împlinirea lor"
Să sfinţim toate faptele noastre, chiar dacă ni se par mici şi neînsemnate, ştiind că fidelitatea în lucrurile mici este semn al fidelităţii în lucruri măreţe.

Să ne angajam ca, prin orice mijloc, gândurile noastre să fie mereu orientate spre sfinţenia noastră, ca să nu ne numărăm printre cei care aspiră la un înalt grad de sfinţenie fără să dea atenţie mijloacelor prin care o pot ajunge.

Există şi pentru noi riscul de a ne considera perfecţi numai pentru că dorim să fim perfecţi şi astfel, trufia se va instaura în inimile noastre aducând cu ea nefaste consecinţe, expunându-ne pericolului de a ne opri sau chiar a renunţa la acest ideal.
Preocuparea noastră continuă să fie aceea de a sfinţi toate faptele noastre, oricât de neînsemnate pot fi, împlinindu-le numai din iubire pentru Dumnezeu.

Mereu cu gândul la infinita îndurare a Domnului ne va inspira o confidenţă filială şi vom fi purtaţi să-i cerem ajutorul pe drumul perfecţiunii. El va face ca sfinţenia lui să ne inspire o adâncă ură faţă de păcat, iubire pentru sacrificii, generozitate şi dezlipire de creaturi şi de noi înşine.

Sigur este că nu-l vom putea iubi cu adevărat pe Dumnezeu fără ca mai întâi să-l cunoaştem; mijloacele pe care le avem la dispoziţie pentru a atinge acest ideal sunt rugăciunea şi obişnuinţa de a-l vedea pe Dumnezeu în toate lucrurile, persoanele şi evenimentele.
În tăcere şi în rugăciune Dumnezeu vorbeşte inimilor noastre; acolo se poate desluşi vocea lui. Acolo El luminează inteligenţa noastră, aprinde inimile noastre şi arde voinţa; acolo Duhul Sfânt comunică harurile înţelepciunii, a înţelegerii, a ştiinţei prin care ne permite să gustăm adevărurile de credinţă; ne ajută să le iubim şi să le punem în practică. Astfel se stabileşte o intimă uniune între Dumnezeu şi inimile noastre.

Să-i cerem lui Dumnezeu ca mintea noastră să rămână mereu în El, în orice circumstanţă şi loc şi să ne ajute ca totul să înfăptuim numai pentru El şi gloria lui, nicicând pentru creaturi.

CREDINTA ESTE IN NOI OAMENI

2009-05-03T03:46:00.000-07:00

Domnul nostru Iisus Hristos după ce le spune ucenicilor o pildă cu un tâlc aparte, oarecum greu de înţeles pentru mintea noastră plină de păcat, concluzionează astfel: “Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.” (Luca 16, 10).
Domnul Hristos ca Dumnezeu, Care ne-a conceput pe fiecare dintre noi, şi ca Unul ce ştie tot ce se află în trupul şi în mintea noastră ne descoperă o taină mare. Cine le face bine pe cele mici sigur le va face bine şi pe cele mari, iar cine nu le face bine nici pe cele mici atunci la fel va fi şi în cele mari. Sau cine este corect şi drept în cele neînsemnate şi în cele importante va fi la fel, iar cine este nedrept în cele mici va fi incorect şi în cele mari.
Poporul nostru are o vorbă: “cine fură azi un ou mâine va fura un bou”, care parcă e ruptă exact din vorbele Mântuitorului. Am încercat şi eu de multe ori să le fac pe cele mari bine şi de multe ori am eşuat, am vrut şi încă mai vreau să fac lucruri importante, încă am vise mari pe care aş vrea să le realizez, dar poate nu e încă timpul, poate nu sunt încă pregătit, poate nici pe cele mici nu le fac cum trebuie, cum oare ar putea cineva să-mi încredinţeze să le fac pe cele mari.
Dacă eu nu mă pot abţine de la o bucăţică de ciocolată cum să mă pot abţine de la a judeca pe cineva? Dacă eu nu reuşesc să respect toate regulile de circulaţie cum voi putea oare respecta poruncile mari ale Evangheliei? Dacă mă supăr pe prieten cum o să pot să-l iubesc pe duşman? Dacă nu mă bucur de lucrurile mici ale vieţii de zi cu zi cum mă voi bucura de cele mari?
Dacă fiecare am face lucrul care ne este dat cu mare atenţie şi cu drag, cât de neînsemnat ar fi el, ce frumoasă ar mai fi lumea! Chiar de mături, sau speli vasele, sau scrii o scrisoare, sau lucrezi la calculator, sau alt lucru de faci, să-l faci în aşa fel încât să nu mai pună cineva mâna după tine. Să-ţi fie drag de ce ai făcut la sfârşit.
Era o vorbă la noi: “să le faci pe cele neînsemnate ca şi cum ar fi foarte importante şi pe cele foarte importante ca şi cum ar fi neînsemnate.”
Primul pas spre a face lucruri mari este să le faci pe cele mici bine. Nimeni nu ne va încredinţa vreodată vreun proiect mare sau vreo responsabilitate mai importantă fără să vadă că ne descurcăm în cele mici. Nu vom putea lăsa păcatele mari dacă nu încercăm să le lăsăm pe cele mici şi neînsemnate, dar care sunt totodată foarte multe.
Ce ne-a zis Domnul Hristos se aplică în toate aspectele vieţii.
Începeţi în toate cu cele mici, şi apoi să vă gândiţi la cele mari.

DIN SUFLET PENTRU : FLORENTINA AJUTOR!

2009-04-27T10:37:00.000-07:00

Am primit astazi urmatorul mesaj in care flory spunea:
"Hristos a inviat ...........va rog din suflet sa ma ajuta-ti am mare nevoie de ajutorul dvs."

Am intrat pe blogul lui Florentina si iata despre ce este vorba:
" Nu prea ma pricep la scris imi este greu sa scriu din cauza vederii, dar nu ma dau batuta si lupt incontinoare cu boala mea , imi doresc din suflet sa traiesc.Sunt o fata foarte bolnava si lupt zilnic pentru viata mea , in anul 2001 mi sa facut foarte rau si la recomandarea medicului specialist am facut o rezonanta magnetica -rezultatul acestei analize fiind tumora pe nervul optic stang.In luna Iunie 2001 am fost operata la spitalul Bagdasar-Arsenie din Bucuresti ,in urma operatiei mi-am pierdut vederea la ochiul stang ,si in urma rezultatului biopsiei am inceput citostatice lunar la I.O.B Fundeni ,Din anul 2001 am facut lunar citostatice pana in luna august 2004 cand tumora a recidivat din nou ,si parca nu era deajuns am facut si hidrocefalee , in luna septembrie 2004 am fost din nou operata tot la spitalul Bagdasar-Arsenie, in urma acestei operati mi sa pus un dren*furtunas* din cap pana in vezica urinara sa mi se scurca lichidul encefalorahidian .Acest dren trebuie sal port in corpul meu toata viata.Dupa ceea dea doua interventie am inceput din nou cu citostatice pana an luna decembrie 2005 cand am inceput sa ma simt foarte foarte rau,afland ca tumora recidivase din nou dar de data aceasta pe chiasma optica, riscand in scurt timp sa-mi pierd vederea si la ochiul drept.Ceea dea treia interventie nu se mai putea face la noi in tara deaceea parinti mei au luptat pe toate caile *presa, povestiri adevarate,daruiesti si castigi*Datorita oamenilor cu suflet mare pe data de 15.02.2006 am fost operata in Germania salvandumi-se vederea la un singur ochii , ochiul drept.Dupa aceata operatie am urmat timp de 2 ani un tratament din Germania unde mam simtit cat de cat mai bine.In luna decembrie 2008 a inceput din nou calvarul , dureri foarte mari de cap stari de voma ameteli, dureri insuportabile de burta .In luna ianuarie 2009b am fost din nou operata de acumulare de lichid la burta*lichidul de la cap nu mai ajungea in vezica urinara, si se aduna in burta*Dupa aceasta operatie mam simtit doar 2 saptamani bine , au inceput din nou durerile foarte mari de cap si am fost internata de urgenta la Institutul Oncologic unde timp de 3 saptamani sa incercat cu toate calmantele posibile sa ma lase durerilr , dar degeaba.Am facut din nou un RMN ,rezultatul fiind Tumora occipitala dreapta , si tumora parietala stanga .La noi in tara nu mai pot fii operata concluzia medicilor fiind sa incep din nou citostatice la Institut.Am facut deaja 2 cure si ma simt putin mai bine.Parinti mei au trimis un dosar medical in Elvetia si asteptam raspunsul medicului neurochirug.Situatia financiara a familiei mele ,este precara venitul lunar fiind de 800 ron la 4 persoane ,parintii mei nu mai iau banii nici pentru deplasarile la Bucuresti sa fac cura de citostatice ,imprumuta de fiecare data cand trebuie sa plec ....au o groaza de datori , imi este frica sa nu ne pierdem si casa din cauza datorilor.Si mama mea are probleme mari de sanatate , dar pentru ea nu conteaza decat sa ma fac eu bine.Imi pun toata speranta in oamenii cu suflet mare , care ma pot ajuta cu orce suma cat de mica sa-mi pot urma tratamentul cu citostatice , si sa ajung in Elvetia pentru tratament...Cine ma poate ajuta , am conturi deschise la:

BCR TULCEA pe numele mamei mele DIMA CAMELIARON. RO03RNCB0256043257570001EURO. RO46RNCB0256043257570003USD. RO62RNCB0256043257570006TELEFON. 0743997523adresa. strada pelinului nr 1 bl 1 sc c ap18.jud tulcea loc tulceacard. DIMA FLORENTINA VALENTINACOD. IBAN-RO45RNCB0629101272940001CIC- 10127294Doamne ajuta.

"P.S. Dragii mei, am deovedit in cazul Corinei ca impreuna putem da o mana de ajutor. Iata ca Florentina impresionata de ceea ce am putut face impreuna, a indraznit sa ne ceara ajutorul. Haideti sa o luam de la capat, gandindu-ne ca Florentina ar putea fi cel mai bun prieten al nostru. Eu sunt alaturi de Florentina, voi?

UN MATERIAL CE TE INCURAJEAZA SPIRITUAL

2009-04-26T04:23:00.000-07:00

Am primit Acest material , foarte frumos din Partea fratelui , nostru "Sorin Micutiu" Ostas al Domnului .

Din perioada copilăriei mi-a rămas întipărit în minte felul de organizare a armatei în caz de război. Armata adversă se informează prin toate mijloacele de care dispune, despre puterea pe care o deţinem, despre armele pe care le avem în dotare, despre capacitatea soldaţilor de a ţine piept unor dezinformări din partea inamicului, despre posibilii dezertori ce se pot alia cu in amicul. În urma acestor informări, tabăra adversă, cunoscând punctele slabe ale celeilalte, pregăteşte un plan sau mai multe de luptă.

Războiul "împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpâniilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti..."(cf. Efeseni 6, 12), este o realitate. Vrăjmaşul-diavol caută pe toate căile să ne robească, încercând fel şi fel de ispitiri pentru a ne târî pe calea păcatului şi a pierzării.

Pentru a nu fi cucerit sufletul, pentru a nu fi robită inima, fiecare om trebuie să opună o dârză rezistenţă, dând dovadă în faţa acestei realităţi de "buni ostaşi ai lui Hristos" ( cf. 2 Timotei 2, 3).Spre deosebire de celelalte războaie despre care învăţasem în armată, războiul acesta duhovnicesc, între "tabăra binelui" şi "tabăra răului" este continuu, nu se poate vorbi despre un armistiţiu.

Vrăjmaşul este necruţător, el nu depune niciodată armele, se preface doar şi de aceea este necesar ca ostaşii lui Hristos să fie mereu veghetori şi să aibă armele de lovire şi de apărare pe care le dă Duhul Sfânt (Efeseni 6) asupra lor.Biserica lui Hristos a început acesastă luptă încă din timpul întemeierii ei în chip nevăzut prin Jertfa pe Cruce a Domnului Iisus. El Însuşi a spus despre Biserica sa că: "porţile iadului nu o vor birui" (cf. Matei 16, 18). O, şi câţi creştini nu dorm crezând că ei nu trebuie să facă nimic sau se pornesc la luptă cu diavolul fără a-i cunoaşte strategia şi armele pe care le foloseşte acesta, căzând, mai devreme sau mai târziu, biruţi de el.Pentru o biruinţă sigură, mai întâi de toate trebuie căutat înlăuntru nostru, al fiecăruia, potenţialul duşman. Când spun lucrul acesta ,mă gândesc la eul nostru, acesta trebuie detronat întâi, pentru ca în locul lui să vină Hristos, Firea cea veche trebuie răstignită şi înlocuită cu o fire nouă, în Hristos. Apoi, o dată înrolaţi în oştirea lui Hristos, nu mai putem fi prieteni cu lumea: "Cine va voi să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş lui Dumnezeu" (cf. Iacov 4, 4).

Aşadar, şi prietenia cu lumea trebuie întreruptă.Biruinţa ma poate fi garantată şi de felul în care se aplică în viaţa fiecărui ostaş "regulamentul de disciplină", Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta se cere să fie cunoscut şi pus în practică de fiecare ostaş. Cine se abate de la "Regulament" riscă "pedeapsa cu moartea" căci "plata păcatului este moartea". Totodată trebuie ştiut că în această luptă nu au nici o şansă cei fricoşi sau laşi. Vrăjmaşul râde de aceştia, pentru că ştie că din partea lor nu va primi nici o vătămare.Să dăm deci frica la o parte şi, precum David, cu curaj să ne aruncăm în luptă pentru a-l birui pe Goliatul de azi. Vom avea surpriza ca în această luptă vrăjmaşul să nu iasă în faţă precum Goliatul lui David, batjocorind şi scoţându-şi în evidenţă armele pentru a ne intimida ci, dimpotrivă, zâmbind prietenos şi căutând să facă pace. Nu trebuie luat în serios. În spatele surâsului său se ascunde momeala, "bomba" ce va exploda cu siguranţă.

Vrăjmaşul are o capacitatea extraordinară de a-şi muşamaliza atacurile, strategia, armele, făcând astfel ca mulţi creştini înrolaţi cu adevărat în oştirea lui Hristos să depună armele zicând:"Nu există diavol!" sau să creadă că este mai bine să cadă la pece prin diverse compromisuri.Câmpul de luptă este mare şi este plin de ostaşi căzuţi, care au început bine dar au sfârşit rău acest război. Strategia vrăjmaşului se schimbă mereu şi despre ea se poate vorbi mult dar, cred că un lucru nu trebuie scăpat din vedere, şi anume, că diavolul nu trâmbiţează niciodată înainte de atac. El vine şi ne atacă atunci când nici nu ne aşteptăm. Să fim treji şi gata orişicând de luptă!"Staţi deci tari, având mijlocul încins cu adevărul şi îmbrăcaţi-vă în platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evengheliei păcii. pe deasupra tuturor acestora luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoate ale celui rău" (cf. Efeseni 6, 14-15)

Multumim Frate In Domnul .

OPREAN CORINA, ARE NEVOIE DE AJUTORUL DVS.!

2009-04-25T06:56:00.000-07:00

Va Rugam Sa sariti In Ajutorul! ,Necazului Nostru , Si Sa fiti Uniti Mana de la mana Sa punem un Ban , ca o sa fim Mari , Si vom Construi o Comoara in Cerul Sfant.

Oprean Corina, mama a doi , copii din localitatea Deva jud. Hunedoara are urgent nevoie de ajutorul dumneavoastră!A fost diagnosticată cu o tumoare pe creier, care i-a rupt un vas de sânge, medicii din Timişoara unde este acum internată în stare gravă îi dau o şansă de 40% pentru a supravieţui, dar spun totodată că îi dau 90% şanse de a supravieţui dacă va face o intervenţie chirurgicală în Germania. Această operaţie nu se poate face în ţară, iar costul estimat este de 100.000 Euro . Deoarece situaţia financiară a familiei nu-i permite plata intervenţiilor medicale, orice sumă din partea dumneavoastră este binevenită.Pentru donaţii puteti folosi contul:

RAIFFEISEN BANKAdresa :B-dul Iuliu Maniu nr. 18 , Deva, 2700 - jud HunedoaraTel: +40 254 213 911Fax: +40 254 213 009Link catre pagina oficiala : www.raiffeisen.roOprean Samuel CristianCont Euro: Cont IBAN: RO47RZBR0000060011138542 Unitate: 28-AGENT.DEVACont Lei: Cont IBAN: RO74RZBR0000060009847665 Unitate: 28-AGENT.DEVAP.S.

Nu ezitaţi să trimiteţi anuţul mai departe şi cât mai repede!Vă mulţumim!

Să continuăm a ne ruga pentru Corina, veştile sunt bune!

Doamne ajuta! si prin Rugaiuni!

Diacon Cazacu Gheorghe Se roaga Pentru dvs. Amin.

INGERUL VA IUBESTE .

MUCENITA ALEXANDRA 21 APRILIE

2009-04-21T04:00:00.000-07:00

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Alexandra împărăteasa şi a slugilor ei Apolo, Isachie şi Codrat.

Alexandra muceniţa lui Hristos Dumnezeu era soţie împăratului Diocleţian; deci văzând ea că sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu şi sănătos, s-a înfăţişat împăratului, în vreme ce aducea el jertfă idolilor, s-a mărturisit pe sine creştină înaintea împăratului. De aceea a fost pusă în închisoare; după acestea dându-se hotărâre ca să fie tăiaţi Gheorghe şi Alexandra, aflând ea aceasta în închisoare s-a rugat lui Dumnezeu, şi şi-a dat sufletul. Iar Apolo şi Isachie şi Codrat, fiind slugi împărătesei Alexandra, şi văzând-o pe ea că a dispreţuit vremelniceasca şi stricăcioasa împărăţie şi pe muritorul împărat, şi că, crezând în Hristos, a şi murit pentru El, au crezut şi ei în Hristos. Şi înfăţişându-se cu îndrăznire au mustrat pe împăratul numindu-l călcător de lege şi sălbatic, şi că nu i-a fost milă de însăşi femeia sa, cu care a făcut copii. Mâniindu-se împăratul pentru aceasta, a poruncit ca să-i pună la închisoare, şi aceasta făcându-se, gândea el toată noaptea eu ce moarte îi va pierde, iar dimineaţa scoţându-i din temniţă, pentru Codrat a poruncit să fie tăiat; iar Apolo şi Isachie, iarăţi să fie puşi la închisoare, şi să fie ucişi cu foamea; care după câteva zile fiind istoviţi de foame, şi-au dat sufletele lor Domnului.

SALUTARI URARI SI ATITUDINI CRESTINE

2009-04-16T05:32:00.000-07:00

“Pe cand vorbeau ei astfel, insusi Iisus a stat in mijlocul lor, si le-a zis: “Pace voua!” … Harul Domnului Iisus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Sfantului Duh, sa fie cu voi cu toti! Amin. … Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, … Ioan, catre cele sapte Biserici, care sunt in Asia: Har si pace voua din partea Celui ce este, Celui ce era si Celui ce vine, si din partea celor sapte duhuri, care stau inaintea scaunului Sau de domnie, si din partea lui Iisus Hristos, martorul credincios, cel intai-nascut din morti, Domnul imparatilor pamantului! A Lui, care ne iubeste, care ne-a spalat de pacatele noastre cu sangele Sau, si a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu, Tatal Sau: a Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor! Amin.” (Luca 24:36; 2Corinteni 13:14; Matei 5:44; Apocalipsa 1:4-6)

PASTE FERICIT

2009-04-11T05:49:00.000-07:00

Che questo giorno così speciale e importante possa donarvi una festa piena di felicità, amore e speranza ... AUGURI DI BUONA PASQUA!

Fie ca aceasta zi speciala si importanta, sa o sarbatoriti cu multa fericire, dragoste si speranta....PASTE FERICIT!Celor care sarbatoresc peste o saptamana Pastele ..le urez o duminica placuta de Florii!!

CAPITOLUL 22 APOCALIPSA LUI IOAN

2009-04-09T04:03:00.000-07:00

CAPITOLUL 22

Raul si pomul vietii. Fericirea vesnica. Ioan este martorul credincios. Fagaduinta si judecata lui Dumnezeu. Venirea lui Hristos.
1.

Si mi-a aratat, apoi, raul si apa vietii, limpede cum e cristalul si care izvoraste din tronul lui Dumnezeu si al Mielului, 2. Si in mijlocul pietei din cetate, de o parte si de alta a raului, creste pomul vietii, facand rod de douasprezece ori pe an, in fiecare luna dandu-si rodul; si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor. 3. Nici un blestem nu va mai fi. Si tronul lui Dumnezeu si al Mielului va fi in ea si slugile Lui Ii vor sluji Lui. 4. Si vor vedea fata Lui si numele Lui va fi pe fruntile lor. 5. Si noapte nu va mai fi; si nu au trebuinta de lumina lampii sau de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina si vor imparati in vecii vecilor. 6. Si ingerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate si Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe ingerul Sau sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se intample in curand. 7. Si iata vin curand. Fericit cel ce pazeste cuvintele proorociei acestei carti! 8. Si eu, Ioan, sunt cel ce am vazut si am auzit acestea, iar cand am auzit si am vazut, am cazut sa ma inchin inaintea picioarelor ingerului care mi-a aratat acestea. 9. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Caci sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te! 10. Apoi mi-a zis: Sa nu pecetluiesti cuvintele proorociei acestei carti, caci vremea este aproape. 11. Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce inca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca inca. 12. Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia, dupa cum este fapta lui. 13. Eu sunt Alfa si Omega, cel dintai si cel de pe urma, inceputul si sfarsitul. 14. Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate! 15. Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna! 16. Eu, Iisus, am trimis pe ingerul Meu ca sa marturiseasca voua acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt radacina si odrasla lui David, steaua care straluceste dimineata. 17. Si Duhul si mireasa zic: Vino. Si cel ce aude sa zica: Vino. Si cel insetat sa vina, cel ce doreste sa ia in dar apa vietii. 18. Si eu marturisesc oricui asculta cuvintele proorociei acestei carti: De va mai adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise in cartea aceasta; 19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cartii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfanta si de la cele scrise in cartea aceasta. 20. Cel ce marturiseste acestea zice: Da, vin curand. Amin! Vino, Doamne Iisuse! 21. Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toti! Amin.

ACTE CODIFICATE CU 666

2009-04-06T09:00:00.000-07:00

"URMARITI ADEVARUL "

REALITATI , ADEVARURI, SI REALITATILE APOCALIPSEI , SA NU VA INSPAIMANTATI CA TOATE ACESTE TREBUIE , SA SE IMPLINEASCA . CONFORM SFINTEI SCRIPTURI.

AMIN.

CAPITOLUL 21 APOCALIPSA LUI IOAN

2009-04-06T04:37:00.000-07:00

CAPITOLUL 21 Apocalipsa:
1.
Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.
2.
Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.
3.
Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.
4.
Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.
5.
Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.
6.
Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii.
7.
Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu
8.
Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.
9.
Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe pline cu cele din urmă şapte pedepse, şi a grăit către mine zicând: Vino să-ţi arăt pe mireasa, femeia Mielului.
10.
Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu,
11.
Având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.
12.
Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi douăsprezece îngeri şi nume scrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
13.
Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi.
14.
Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele douăsprezece nume, ale celor douăsprezece apostoli ai Mielului.
15.
Şi cel ce vorbea cu mine avea pentru măsurat o trestie de aur, ca să măsoare cetatea şi porţile ei şi zidul ei.
16.
Şi cetatea este în patru colţuri şi lungimea ei este tot atâta cât şi lăţimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii. Lungimea şi lărgimea şi înălţimea ei sunt deopotrivă.
17.
Şi a măsurat şi zidul ei: o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura omenească, care este şi a îngerului.
18.
Şi zidăria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla cea curată.
19.
Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe: întâia piatră de temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,
20.
A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douăsprezecea de ametist.
21.
Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar. Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla.
22.
Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei.
23.
Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul.
24.
Şi neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor.
25.
Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo.
26.
Şi vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor.
27.
Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.

DOAMNE AJUTA!

"CAPITOLUL 20 AL LUI IOAN "

2009-04-05T07:14:00.000-07:00

CAPITOLUL 20 APOCALIPSA

1 Apoi am văzut pogorîndu-se din cer un înger, care ţinea în mînă cheia Adîncului şi un lanţ mare. Apocalipsa 1.18;Apocalipsa 9.1;

2 El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. 2Pet 2.2-4;Iuda 6;Apocalipsa 12.9;

3 L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, pînă se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme. Dan 6.17;Apocalipsa 16.14-16;Apocalipsa 20.8;

4 Şi am văzut nişte scaune de domnie; &şi celorce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celorce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei , şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Dan 7.9-27;Mat 19.28;Luc 22.30;1Cor 6.2-3;Apocalipsa 6.9;Apocalipsa 13.12;Apocalipsa ;Apocalipsa 13.15-16;Rom 8.17;2Tim 2.12;Apocalipsa 5.10;

5 Ceilalţi morţi n-au înviat pînă nu s-au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere.

6 Fericiţi şi sfinţi sînt ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; &ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. Apocalipsa 2.11;Apocalipsa 21.8;Isa 61.6;1Pet 2.9;Apocalipsa 1.6;Apocalipsa 5.10;Apocalipsa 20.4.

7 Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat; Apocalipsa 20.2;

8 Si va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, cari sînt în cele patru colţuri ale pămîntului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Apocalipsa 20.3-10;Ezec 38.2;Ezec 39.1;Apocalipsa 16.14;

9 Şi ei s-au suit pe faţa pămîntului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorît un foc care i-a mistuit. Isa 8.8;Ezec 38.9-16;

10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. Apocalipsa 20.8;Apocalipsa 19-20;Apocalipsa 14.10.11;

11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 2Pet 3.7-11;Apocalipsa 21.1;Dan 2.35;

12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Apocalipsa 19-5;Dan 7.10;Ps 69.28;Dan 12.1;Filip 4.3;Apocalipsa 3.5;Apocalipsa 13.8;Apocalipsa 21.27;Ier 17.10;Ier 32.19;Mat 16.27;Rom 2.6;Apocalipsa 2.23;Apocalipsa 22.12;Apocalipsa 20.13;

13 Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; &Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Apocalipsa 6.9;Apocalipsa 20.12;

14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 1Cor 15.26-55;Apocalipsa 20.6;Apocalipsa 21.8; 15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.

Doamne Ajuta!

Scris : DIACON. C. GH.

CAPITOLUL 19 APOCALIPSA LUI IOAN

2009-04-04T07:04:00.000-07:00

CAPITOLUL 19
1.
După acestea, am auzit, în cer, ca un glas puternic de mulţime multă zicând: Aliluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
2.
Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile Lui! Pentru că a judecat pe desfrânata cea mare, care a stricat pământul cu desfrânarea ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei!
3.
Şi a doua oară au zis: Aliluia! Şi fumul focului în care arde ea se ridică în vecii vecilor.
4.
Iar cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe au căzut şi s-au închinat lui Dumnezeu, Cel ce şade pe tron, zicând: Amin! Aliluia!
5.
Şi un glas a ieşit din tron, zicând: Lăudaţi pe Dumnezeul nostru toate slugile Lui, cei ce vă temeţi de El, mici şi mari.
6.
Şi am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând: Aliluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul, împărăţeşte.
7.
Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit,
8.
Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor.
9.
Şi mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului! Şi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu.
10.
Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei.
11.
Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate.
12.
Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l înţelege decât numai El.
13.
Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu.
14.
Şi oştile din cer veneau după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat.
15.
Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea. Şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, Atotţiitorul.
16.
Şi pe haina Lui şi pe coapsa Lui are nume scris: Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.
17.
Şi am văzut un înger stând în soare; şi a strigat cu glas puternic, grăind tuturor păsărilor care zboară spre înaltul cerului: Veniţi şi vă adunaţi la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
18.
Ca să mâncaţi trupuri de împăraţi şi trupuri de căpetenii de oşti şi trupurile celor puternici, şi trupurile cailor şi ale călăreţilor lor, şi trupurile tuturor celor slobozi şi celor robi, şi ale celor mici şi celor mari.
19.
Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului, şi oştirile lor adunate, ca să facă război ce Cel ce şade pe cal şi cu oştirea Lui.
20.
Şi fiara a fost răpusă şi, cu ea, proorocul cel mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu care amăgea pe cei ce au purtat semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul de foc unde arde pucioasă.
21.
Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care iese din gura Celui ce şade pe cal, şi toate păsările s-au săturat din trupurile lor.

Amin.

MARTURISIRI ALE CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU PENTRU VIATA MEA

2009-04-02T04:42:00.000-07:00

MARTURISIRI ALE CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU PENTRU VIATA MEA
CE VOI VORBI ŞI CE NU VOI VORBI
Nu voi lăsa niciun cuvânt stricat să-mi iasă din gură, ci numai unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.Ef.4:29
Eu nu vorbesc de rău pe nimeni. Tit 3:2
Eu îmi ţin buzele şi nu vorbesc mult ca să nu păcătuiesc. Prov.10:19
Eu trebuie să fiu continuu plin de Duh, vorbind unul la celălalt cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd şi făcînd muzică în inima mea pentru Domnul, mulţumind întotdeauna luiDumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Ef.5:18-20
Eu vorbesc în limbi noi. Marcu 16:17
Eu vorbesc cuvinte de credinţă. Tot ce vorbesc şi nu este din credinţă este păcat. Rom.10:8; 14:23.
Eu tot ce vorbesc, vorbesc în dragoste. 1 Cor. 16:14
Eu vorbesc cuvinte de viaţă. Prov.18:21; Fapte 5:20
Eu trebuie să vorbesc chiar cuvintele lui Dumnezeu. 1 Pet.4:11
Vorbirea mea este în demonstrarea Duhului şi a puterii. 1 Cor.2:4
PLINATATEA SPIRITUALA
Dumnezeu îmi porunceşte să fiu continuu plin de Duhul Sfînt. Ef. 5:18
Eu sînt flămînd şi însetat după dreptate, şi sînt săturat. Mat.5:6
Eu cred că Dumnezeu, potrivit cu bogăţia slavei Sale, mă face să mă întăresc în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, aşa încît Hristos să locuiască în inima mea prin credinţă. Ef.3:16-17
Avînd rădăcina şi temelia pusă în dragoste, eu pot cunoaşte dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajung plin de toată plinătatea lui Dumnezeu. Ef.3:18.

Scris: Diacon Cazacu Gheorghe.

"SFARSITUL LUMII"

2009-04-02T04:20:00.000-07:00

Sfarsitul vine cand nici nu gandim, Evanghelia dupa Matei 24:
36 Despre ziua aceea si despre ceasul acela, nu stie nimeni: niciingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.37 Cum s-a intimplat in zilele lui Noe, aidoma se va intimpla si lavenirea Fiului omului.38 In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cind mincau si beau,se insurau si se maritau, pina in ziua cind a intrat Noe in corabie,39 si n-au stiut nimic, pina cind a venit potopul si i-a luat pe toti,tot asa va fi si la venirea Fiului omului.40 Atunci, din doi barbati cari vor fi la cimp, unul va fi luat sialtul va fi lasat.41 Din doua femei cari vor macina la moara, una va fi luata si alta vafi lasata.42 Vegheati dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru.43 Sa stiti ca, daca ar sti stapinul casei la ce straja din noapte vaveni hotul, ar veghea si n-ar lasa sa-i sparga casa.44 Deaceea, si voi fiti gata; caci Fiul omului va veni in ceasul incare nu va ginditi.
Apocalipsa cap. 20:
13: Marea a dat inapoi pe mortii cari erau in ea; Moartea si Locuintamortilor au dat inapoi pe mortii cari erau in ele. Fiecare a fostjudecat dupa faptele lui.14: Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc.Iazul de foc este moartea a doua.15: Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat iniazul de foc.21: 8 Dar cit despre fricosi, necredinciosi, scirbosi, ucigasi,curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli, si toti mincinosii, partealor este in iazul, care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua."15: Afara sint cinii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii laidoli, si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!
Apocalipsa cap. 22 :12,13Iata , Eu vin curand ;si rasplata Mea este cu Mine,ca sa dau fiecaruiadupa fapta lui .Eu sunt Alfa si Omega,Cel dintai si Cel de pe urma,Inceputul si Sfarsitul.

Strigati din toata inima la Domnul Iisus Hristos Fiul lui DUMNEZEU si EL va avea mila de voi.

IIsus Spune Eu Vin In Curand!

Scris ,De Diacon Cazacu Gheorghe.

DOMNUL IUBIREA TUTUROR

2009-03-28T02:58:00.000-07:00

DOMNUL IUBIREA TUTUROR CREDINCIOSILOR

Domnul te , iubeste asa cum esti , nu conteaza in ce situatie te afli ! Pentru ca el ati ofera Libertatea Dragostea lui cea , mare si el te ajuta la orice necaz in care ai cazut .

Nimic nu este mai de pret in lumea asta decat Domnul Iisus .

Nimic nu se Misca pe pamantul acesta fara IIsus Hristos Mantuitorul Tuturor.

Nimeni nu are Suflare Fara Iisus , si nimeni nu poate indeplini o dorinta umana fara a ne ruga la Iisus.

Nimeni nu poate Vietui fara Iisus Hristos , El este Lumina , Soarele , Cerul , si Suflarea , Si Universul.

Domnul ne Binecuvanteaza pe toti , si ne apara pe fiecare in parte , el adaposteste vietile omenesti la Caldura, si le Hraneste cu fructul vietii, El are grija de Bolnavi , de Neputinciosi, de Sarmani , De Orfani , De Batrani Bolnavi , si necajiti , el este Vindecarea Tuturor oamenilor , si a intregii Suflari ale Pamantului . ADMIN.

DOAMNE AJUTA.

MAICA DOMNULUI

2009-03-06T07:37:00.000-08:00

Maica Domnului.

Dintre îndemnurile pe care le primim la sfintele slujbe în legãturã cu Maica Domnului, cele mai obisnuite sunt sã o pome-nim pe Maica Domnului si sã o mãrim pe Maica Domnului. Suntem îndemnati sã o pomenim pe Maica Domnului când ni se spune „Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mãrita, Stãpâna noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria cu toti sfintii sã o pomenim", iar noi rãspundem cu o rugãciune: „Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".
Îndemnul sã o mãrim pe Maica Domnului îl primim când ni se spune: „Pe Nãscãtoarea de Dumnezeu si Maica luminii, întru cântãri cinstindu-o, sã o mãrim". De cele mai multe ori, la acest îndemn rãspundem cu o alcãtuire din veacul al VIII-lea, o alcãtuire scrisã de Cosma Melodul si care s-a rãspândit în Sfânta noastrã Bisericã: „Ceea ce esti mai cinstitã decât heruvimii si mai mãritã fãrã de asemãnare decât serafimii, care fãrã stricãciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrim".
Vorbim cu Maica Domnului si-i spunem: „Da, Maicã, te mãrim! Te mãrim pentru cã «esti mai cinstitã decât heruvimii»", adicã mai cinstitã decât cei care sunt în apropierea lui Dumnezeu, fiintele ceresti care se numesc heruvimi si care aduc mãrire lui Dumnezeu. Mai sunt si alte fiinte preamãritoare de Dumnezeu, din imediata apropiere a lui Dumnezeu, serafimii. Si zicem cãtre Maica Domnului: „Esti mai mãritã, fãrã de asemãnare, decât serafimii". Esti mai presus de heruvimi, esti mai presus de serafimi, pentru cã „fãrã stricãciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nãscut" si de aceea, pe tine, „Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrim".
Astãzi am primit îndemnul sã o mãrim pe Maica Domnului. Nu ni l-a dat cineva anume, ci ni l-am dat noi, când am zis: „Mãreste, suflete al meu, pe ceea ce s-a nãscut din cea stearpã, pe Fecioara Maria". Oare, împlinim noi cum trebuie acest îndemn? O pomenim pe Maica Domnului cu cuvenitã pomenire? O mãrim pe Maica Domnului cu cuvenitã mãrire, ca si când ni s-ar pãrea cã nu spunem destul, cã nu simtim destul întru pomenirea si mãrirea pe care le aducem Maicii Domnului?
Dupã ce spunem cuvintele acestea de îndemn, zicem: „Strãin lucru este maicilor fecioria, strãinã este si fecioarelor nasterea de fii". Deci douã lucruri care nu se potrivesc unul cu altul. Nu se potriveste starea de mamã cu starea de fecioarã. Cineva nu poate sã fie si fecioarã si mamã. Si totusi, cineva a fost si fecioarã si mamã. Cine? Maica Domnului! Si zicem: „Strãin lucru este maicilor fecioria, strãin si fecioarelor nasterea de fii, dar întru tine, de Dumnezeu Nãscãtoare, amândouã s-au rânduit". Maica Domnului a nãscut fiind fecioarã, a rãmas fecioarã si este pururea fecioarã. Este un lucru uimitor pentru noi, un lucru la care poate cã noi nu ne-am fi gândit, dar pe care ne învatã Biserica noastrã sã-l gândim: cã Maica Domnului este Maicã pururea fecioarã. Si zicem mai departe, vorbind cu Maica Domnului: „pentru aceasta (pentru cã prin puterea lui Dumnezeu s-au rânduit aceste douã lucruri întru tine, fecioria si nasterea) toate semintiile pãmântului, pe tine te mãrim".
Astãzi este o zi de bucurie; o zi de bucurie care a început cândva si care nu se sfârseste niciodatã. Doi oameni evlaviosi, sfintii, dreptii, dumnezeiestii Pãrinti Ioachim si Ana, n-aveau copii. Doreau sã aibã copii si se rugau lui Dumnezeu sã aibã co-pii. Dumnezeu le-a ascultat rugãciunea si le-a dat pe „preasfânta, curata, preabinecuvântata, mãrita, Stãpâna noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria". Le-a dat un copil care avea sã-L nascã pe Mântuitorul. Bucuria aceea, a pãrintilor care doreau sã aibã copil si au primit pe Maica Domnului, nu s-a mai sfârsit pânã acum si n-o sã se mai sfârseascã niciodatã, pentru cã fiica lor este Maica Domnului si este mama noastrã, a tuturor.
La slujba de astãzi, de la Sãrbãtoarea Nasterii Maicii Domnului, si în toate zilele urmãtoare, pânã la 15 septembrie, spunem la sfintele slujbe si cuvintele acestea, vorbind cu Maica Domnului:
„Nasterea ta, de Dumnezeu Nãscãtoare, bucurie a vestit la toatã lumea. Cã din tine a rãsãrit Soarele dreptãtii, Hristos Dumnezeul nostru. Si dezlegând blestemul a dat binecu-vântare, si stricând moartea ne-a dãruit nouã viatã vesnicã". Îi spunem Maicii Domnului cã nasterea ei a vestit bucurie la toatã lumea. Toti cei care credem în Maica Domnului ne bucurãm cã stim de Maica Domnului, ne bucurãm cã o avem pe Maica Domnului apropiatã nouã, ne bucurãm cã o avem pe Maica Domnului ajutãtoare nouã, ne bucurãm cã o avem pe Maica Domnului ocrotitoare nouã, ne bucurãm cã o avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru noi, ne bucurãm cã o avem pe Maica Domnului rugãtoare pentru noi.
Toate bucuriile credintei noastre, toate bucuriile crestine: bucuria de Domnul Hristos, bucuria de învãtãtura Domnului Hristos, bucuria din Jertfa Domnului Hristos, bucuria din Învierea Domnului Hristos, bucuria din Înãltarea la cer a Domnului Hristos, bucuria din gândul la cea de-a doua venire a Domnului Hristos, bucuria din tot ce stim despre Domnul Hristos, bucuria din Sfânta Liturghie pe care ne-a lãsat-o Domnul Hristos, bucuria din Sfânta împãrtãsire cu Sfintele Taine, cu Trupul si Sângele Domnului Hristos, toate acestea, într-un fel, vin prin Maica Domnului. Asa cã bucurie a vestit nasterea Maicii Domnului la toatã lumea.

DOAMNE AJUTA

ADMIN .

IISUS MA IUBESTE PE MINE PACATOSUL

2009-03-06T07:26:00.000-08:00

IISUS MA IUBESTE , PE MINE PACATOSUL , SI MIAM PUS INTREBAREA DE CE? PENTRU CA EL ESTE CALAUZA MEA.
EL MA PAZESTE DE TOATA PRIMEJDIA . EL AMI OFERA SANSA DE AL URMA CU CRUCEA CEA GREA SI SUSPINATOARE CU CARE MA AJUTAT PE MINE DE A MA SALVA DE LA MOARTE.
IISUS ESTE CU TOTII CATE AL IUBESC SI , CU CARE AL ADORA IN INIMA TUTUROR. , IISUS ESTE DRAGOSTEA TUTUROR , AMI AMINTESC DECAND ERAM COPIL CA AVEAM BIBLIA IN MANA O BIBLIE MICUTA CU CARE BATRANII MEII NU VEDEAU CU OCHELARII.
SI MAM RUGAT SA MIO DEA MIE SI EII MI, AU DATO CU CARE AM INCEPUT SA O STUDIEZ, ERAM DE 11 ANII , SI CITEAM DIN EA VERSETE DUPA NOULò TESTAMENT. SI MIA VENIT A PLANGE CAND AM VAZUT SUFERINTELE LUI IISUS SI PATIMILE CELE GRELE SI DUREROASE.
MAM OPRIT DIN PLANS SI MAM SFATUIT DE A PURTA ACEA BIBLIE MEREU SI DE A O URMA CU ADEVARAT .
DOAMNE IISUSE CE MIRE BOGAT ESTI IN DUH SFANT.
IISUS SPUNE :
EU VIN IN CURAND!

DE: DIACON CAZACU GHEORGHE.

ADMIN

CUVANTUL LUI DUMNEZEU TATAL CREATORUL

2009-03-02T08:15:00.000-08:00

DUMNEZEU TRIUNGHIUL BERMUDELOR

DUMNEZEUL CREATORUL

-Ma bucur sa ne reîntîlnim din nou în jurul Cuvîntului lui Dumnezeu. Scopul tuturor studiilor noastre de pîna acum cît si ale celor ce vor urma de acum înainte cu voia si cu ajutorul Domnului, nu este altul decît acela de a sapa adînc în tezaurul Sfintelor Scripturi pentru a aduce la lumina mesajul pretios pe care Dumnezeu l-a asezat înca din vechime pentru noi cei de azi. Azi, mai mult decît oricînd altadata avem nevoie sa cunoastem Cuvîntul lui Dumnezeu, Evanghelia Sa, Vestea cea buna pentru noi si sa ne zidim viata noastra pe aceasta temelie sigura. Viata generatiei în care ne gasim este foarte trepidanta, foarte zbuciumata, iar evenimentele personale sau globale ale lumii care ne înconjoara devin tot mai complicate. Intrebari de tot felul se ridica în mintea omului modern cu privire la existenta lui prezenta si cu privire la destinatia spre care se îndreapta întreaga planeta. Confruntati zilnic cu nevoi materiale si spirituale, cu dileme de ordin economic, psihic, social, politic sau cosmic, toti cautam un raspuns clar si sigur.

Cele mai multe dintre glasurile care se ridica azi în jurul nostru pretinzînd ca au un raspuns, au o directie, nu par sa reuseasca altceva decît sa sporeasca si mai mult confuzia din mintea noastra. Daca asa stau lucrurile, atunci acum este momentul cel mai potrivit ca sa întoarcem privirea si auzul de la cuvîntul oamenilor si sa ne concentram toata atentia spre Cuvîntul lui Dumnezeu, spre Cuvîntul Sfintelor Scripturi. Dupa cum deja stiti Biblia, la fel ca si orice alta carte a fost scrisa de unelte omenesti. Scriitorii Bibliei au fost si ei oameni ca si noi numai ca ei în cele ce au scris au ales sa depinda nu de cuvîntul celorlalti oameni ci direct de Dumnezeu. Scriitorii cartilor sfinte, asa cum ne spune apostolul Petru în a 2-a sa epistola, au vorbit de la Dumnezeu mînati, sau determinati fiind de Duhul Sfînt.

-Prin faptul ca ei s-au asezat pe pozitia de a fi folositi de Dumnezeu ca port-voce, ei au devenit prooroci ai lui Dumnezeu. Scopul major pentru care toti proorocii Domnului au fost stimulati si acreditati de Duhul lui Dumnezeu a fost acela de a descoperi pe Dumnezeu si iubirea Sa pentru noi în persoana nespus de aleasa si minunata a Fiului Sau, Domnul nostru Iisus Christos. Despre acest scop major apostolul Petru ne vorbeste în prima sa epistola. Fara îndoiala ca apostolul Petru a fost preocupat de cunoasterea soliilor pe care Dumnezeu deja le transmisese prin proorocii Sai de pîna atunci. In mod sigur el a cunoscut cu precizie scopul pentru care proorocii din vechime au vorbit si au scris. Iata care - ne spune apostolul Petru - a fost acel scop al proorocilor:

"Proorocii care au proorocit despre harul care va era pastrat voua, au facut din mîntuirea aceasta tinta cercetarilor si cautarii lor staruitoare. Ei cercetau sa vada ce vremuri si ce împrejurari avea în vedere Duhul lui Christos care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Christos si slava de care aveau sa fie urmate". Ati observat? Obiectivul de seama al predicarii lor era Persoana Domnului Iisus si lucrarea Lui mîntuitoare pentru noi. Tinta cercetarii si cautarii lor staruitoare era ca sa descopere oamenilor ceva mai mult decît niste evenimente, ceva mai mult decît niste vremuri si împrejurari; ei doreau sa descopere omenirii o Persoana, pe Iisus. De aceea putem spune fara nici un gres ca Persoana Domnului Christos si toata lucrarea planului Sau de mîntuire pentru noi oamenii sînt atît urzeala cît si tesatura Sfintelor Scripturi. Iisus, Domnul nostru Cel coborît la noi ca om, Cel rastignit pentru noi, Cel înviat, Cel înaltat la cer, Cel ce mijloceste pentru noi si Cel care va veni este si trebuie sa fie pentru noi astazi suprema tinta a cercetarii si cautarii noastre staruitoare. Noi trebuie astazi în acest veac atît de agitat si de confuz, sa descoperim pe Iisus, asa încît El sa aprinda în noi flacara nadejdii, a dragostei si a credintei. In masura în care astazi ne vom lua timp sa cercetam Cuvîntul lui Dumnezeu vestit prin proorocii Sai, noi vom vedea cum umblarea noastra zilnica va parasi întunericul lumii, întunericul pacatului si va iesi la lumina.

Citind din nou pe apostolul Petru în 2 Petru 1,19 aflam cum, pe ce cale ajungem sa se faca ziua în inimile noastre. El ne spune: "Avem cuvîntul proorociei, facut si mai tare, la care bine faceti ca luati aminte ca la o lumina care straluceste într-un loc întunecos, pîna se va crapa de ziua si va rasari Luceafarul de dimineata în inimile voastre". Aluzia din acest verset cu privire la Luceafarul de dimineata care trebuie sa rasara în inimile noastre este foarte clara - Iisus este Luceafarul care anunta ivirea zorilor în viata oricarui om. El a venit ca sa aduca lumina, El însusi numindu-Se pe Sine Lumina Lumii, atunci cînd a zis "Eu sînt Lumina Lumii; cine ma urmeaza pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii".

Cum ajungem sa avem lumina vietii? Cum ajungem sa rasara zorile unei noi vieti în inimile noastre? Descoperindu-L pe Iisus cu ajutorul cuvîntului proorociei. O, iubitii mei cititori, trebuie sa va marturisesc ca aceasta este si dorinta inimii mele atît pentru mine cît si pentru dumneavoastra! Eu doresc sa-L descopar din cuvîntul Sfintelor Scripturi pe Iisus, pentru ca apoi sa-L pot descoperi si altora prin cuvînt si printr-o viata asemenea vietii Lui. Aceasta este dorinta mea si a fratilor mei de credinta cu ajutorul carora aceste prelegeri pot sa ajunga în casele si inimile dumneavoastra. Noi dorim ca sa facem tot ce este posibil din partea noastra ca sa rasara zorii în inima dumneavoastra, ca sa se aprinda Luceafarul de dimineata si în inima dumneavoastra prin cunoasterea lui Iisus Christos Fiul lui Dumnezeu si Mîntuitorul nostru. Oare nu este aceasta si dorinta dumneavoastra?

Daca recunoasteti cumva ca va zbateti în întunericul îndoielilor sau al vreunui pacat, daca va luptati cumva sa izgoniti din inima dumneavoastra negurile descurajarii si nu vedeti nici o raza de mîngîiere, de curaj, de bucurie sau de speranta, daca vreti sa descoperiti o lumina în bezna viitorului care va sta în fata de ce nu v-ati opri chiar acum cu mine pentru cîteva clipe pentru a înalta o rugaciune sincera si fierbinte spre cer înainte de a merge mai departe? De ce nu ati rosti împreuna cu mine din toata inima cuvintele: Doamne Iisuse, este atîta negura împrejurul meu si în inima mea; sînt descurajat, sînt fara putere si orbit de problemele cu care ma lupt, încît nu mai vad nici o raza de lumina si nici o cale de a iesi din acest întuneric. Inteleg ca nimeni dintre oameni nu ma poate ajuta; Inteleg ca numai Tu esti Lumina Lumii si ca numai prin lumina Ta pot vedea si eu lumina.

De aceea Doamne, vino chiar acum în inima mea, descopera-Te inimii mele, fa lumina în viata mea si ajuta-ma sa nu mai umblu în întuneric. Curateste-ma de pacat si ajuta-ma sa traiesc ca un om liber. Ajuta-ma Doamne Iisuse sa te pot pastra în inima mea ca pe o lumina si sa umblu în lumina pe care mi-o vei descoperi prin glasul Sfintelor Scripturi, asa încît viata mea sa ajunga o reflectare vie a luminii pe care Tu mi-ai adus-o în inima. Amin! Acesta este, cred, cel mai mare si mai necesar subiect de rugaciune, iar Iisus este cea mai mare descoperire la care inima omeneasca ar trebui sa ajunga. Fie ca Iisus sa ramîna în continuare tinta cautarii si cercetarii noastre staruitoare. In aceasta prelegere si în cele viitoare, doresc sa va ajut sa descoperiti din ce în ce mai mult cine este Iisus asa încît partasia dumneavoastra cu El sa creasca în masura cunoasterii Lui.

Pentru aceasta va invit sa deschidem împreuna ultima carte a Sfintelor Scripturi, cartea Apocalipsei. Dar, de ce tocmai Apocalipsa, veti spune, eu nu am reusit niciodata sa înteleg aceasta carte atît de încîlcita, atît de misterioasa!? Despre Apocalipsa aproape toti crestinii sustin ca ea este o carte tainica, acoperita si care nu îi este dat oricui sa o înteleaga si sa o explice. Si, drept sa va spun, ati putea continua dumneavoastra, nu stiu daca am auzit de prea multe ori predicîndu-se în biserica noastra despre aceasta carte a Bibliei. Poate nu ma credeti, dar pîna la o vreme, cu multi ani înainte, si eu împartaseam aceleasi idei si temeri. Si eu credeam ca Apocalipsa este cea mai grea, cea mai încîlcita si mai plictisitoare carte din Sfînta Scriptura. Si aceasta pîna într-o zi, cînd am luat hotarîrea sa ma înarmez cu rabdare si sa o citesc de cîteva ori ca sa ma familiarizez cu continutul ei.

In scopul acesta m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi dea El rabdare, placere de studiu, putere de patrundere si calauzire prin Duhul Sfînt pentru a întelege tot ceea ce El dorea sa-mi transmita prin acele ultime pagini ale Cartii Sale. Si mereu, de fiecare data cînd ma întorceam la studiul Apocalipsei înaltam aceeasi rugaciune; si astfel, de la o vreme am observat, am simtit cum putin cîte putin se facea tot mai multa lumina în mintea mea si în inima mea. Si o tot mai mare atractie simteam pentru aceasta carte.

Astazi, desi simt o placere deosebita cînd deschid oriunde Cuvîntul lui Dumnezeu, totusi, cartea Apocalipsei a ramas una din cartile mele favorite. Desigur ca, dupa ani de studiu si cercetare, desi sînt foarte familiarizat cu continutul ei si cu mesajele ei profetice, trebuie sa recunosc ca mi-au mai ramas destule detalii sau semne de întrebare înca nedezlegate. Dar, sînt sigur ca va veni o zi, asa cum aminteste apostolul Pavel, cînd nu vom mai cunoaste doar în parte, ci vom cunoaste totul pe deplin. Bazat pe propria mea experienta cît si pe a altora, doresc sa va asigur ca Apocalipsa nu este o carte acoperita, încîlcita si de nepatruns, ci ea poate fi înteleasa atunci cînd cerem sprijinul Duhului lui Dumnezeu în vederea luminarii mintii noastre si atunci cind vom starui în studierea ei.
Aceasta carte merita sa fie studiata si sa devina sursa noastra de hrana spirituala în aceste zile pentru ca alaturi de cele 4 Evanghelii ea este singura carte din Biblie în care Domnul Iisus Christos ni se descopera într-un mod atît de viu si în acelasi timp, cu totul special. De fapt, acesta este si rostul pentru care însusi apostolul Ioan, scriitorul Apocalipsei, recunoaste ca a scris cartea sa. Priviti putin ce spune el în, nu mai departe decît primele patru cuvinte cu care îsi începe el cartea: "Descoperirea lui Iisus Christos". In limba greaca, aceste cuvinte de introducere ofera cititorilor posibilitatea unui dublu înteles: primul înteles referindu-se la sursa de inspiratie, la cine este autorul cartii, în timp ce al doilea înteles se refera la continutul cartii, la subiectul cu care cartea vrea sa se ocupe si sa-l faca cunoscut. Daca deci, Apocalipsa este descoperirea lui Iisus Christos, atunci aceasta înseamna ca Domnul Christos este atît Autorul cît si Subiectul Apocalipsei. Da, acesta este adevarul, pentru ca oriunde întoarcem privirile pe paginile acestei scripturi Iisus Christos este atotprezent.

El este faptura plina de slava ce umbla prin mijlocul celor sapte sfesnice, El este Mielul junghiat ce sta în fata Tronului divin, El este Leul din semintia lui Iuda si tot El este si calaretul de pe calul alb. El este Judecatorul întregului pamînt si tot El este si Domnul Domnilor si Imparatul Imparatilor. Cartea Apocalipsei, luata în alt sens, si anume în sens literal, profan, pare a fi o colectie de viziuni, simboluri si evenimente bizare catastrofale si foarte misterioase în întelesul lor. Dar, oricît de marete sau impresionante ar fi ele, toate aceste elemente ale cartii cu toate detaliile lor sînt subordonate scopului primordial pentru care Apocalipsa a fost scrisa si anume acela de a-L descoperi pe Iisus Christos. Iisus este totul în toti, ne spune aceasta ultima carte a Bibliei. Toate evenimentele din cartea Apocalipsei urmarite în evolutia lor istorica, asa cum le-a prevazut providenta divina, apar ca fiind tinute sub controlul mîinii Sale. Iisus este totul în toti în aceasta carte. Cînd cei de pe pamînt privesc la Iisus striga: "Pîna cînd zabovesti Doamne? Vino Doamne Iisuse !"

ar cînd fiintele din cer privesc la Suveranul lor, ele se pleaca la pamînt în fata Lui si exclama: "Vrednic este Mielul care a fost junghiat". Si în final, cînd cele de pe pamînt cu cele din cer vor fi din nou unite, atunci, în vastele sali ale universului se vor auzi sunetele sublimei proclamatii: "Aleluia, Domnul Dumnezeul nostru a început sa împarateasca!" Iisus Christos pe care apostolul Ioan ni-L descopera în cartea sa nu este altul decît Acelasi Iisus pe care el L-a cunoscut pe parcursul celor 3 ani si jumatate de ucenicie.

Si totusi, cît de diferit este Iisus Christos din cartea Apocalipsei. Aici Iisus nu mai poarta semnele umilintei si dispretului oamenilor, ci semnele proslavirii Sale, semnele onoarei si slavei pe care le detinuse mai înainte de a lua corp omenesc si a veni la noi. Evangheliile ne ajuta sa vedem pe Fiul lui Dumnezeu coborît la statura naturii noastre omenesti îmbracat cu aceasta natura si identificîndu-se cu cele mai de seama aspecte ale vietii noastre. Insa în Apocalipsa, Fiul lui Dumnezeu apare în toata maretia rangului Sau, a pozitiei Sale înalte de Suveran. In Evanghelii, Iisus este om si ne spune ca într-o zi va veni din nou la noi ca împarat. In cartea Faptele Apostolilor vedem pe Iisus cu ochii arhidiaconului Stefan prin cerul deschis, stînd la dreapta lui Dumnezeu si realizînd lucruri mari prin biserica Sa. Dar El continua sa fie dispretuit si prigonit întocmai ca si ucenicii Sai de pe pamînt si biserica Sa. In epistolele Noului Testament ni se vorbeste mult despre slujba înalta a Domnului Christos, despre locurile ceresti, dar nimic din faptul ca toate lucrurile de pe pamînt i-ar fi fost asezate sub picioare, nimic din tronul Sau, din maretia si autoritatea Sa.

Insa, cînd deschidem cartea Apocalipsei îl vedem pe Iisus plin de slava, de maretie, de autoritate si putere. Adeseori unii oameni se întreaba daca nu cumva noi crestinii facem prea mare caz de viata pamînteasca a Domnului Iisus si de sacrificiul Sau de pe crucea Golgotei. Eu cred ca nu. Parerea mea este ca oricît de mult am vorbi despre Omul Iisus, despre Golgota si despre iubirea de nepatruns a Fiului lui Dumnezeu care a murit în locul nostru pe cruce, niciodata nu va fi prea mult, niciodata nu va fi îndeajuns. Dar acum Iisus nu mai este pe cruce ci S-a asezat la dreapta maririi în locurile ceeresti. Daca a vorbi despre sacrificiul Sau uneori ni se pare prea mult, atunci cum ni se pare ca vorbim despre Iisus Mîntuitorul si Domnul nostru Cel înaltat la cer în slava, plin de stralucire si în cea mai înalta slujba pentru biserica Sa de pe pamînt? Oare nu cumva în aceasta directie vorbim prea putin; si oare nu vorbim prea putin, gîndim prea putin pentru ca de fapt cunoastem prea putin? Aceasta ma face sa cred, iubiti cititori, ca tot ceea ce ne trebuie noua astazi este o noua descoperire a lui Iisus, un Iisus superior Celui pe care L-am descoperit în Evanghelii. Superior, nu în sensul de a micsora imaginea Omului Iisus Christos care a urcat crucea Golgotei pentru noi. Noi avem nevoie sa privim azi la acel Iisus care de dincolo de Golgota, din ceruri, ne zice: "Iata, Eu vin curînd". Acesta este Iisus Christos pe care ni-L prezinta cartea Apocalipsei. Dar, Apocalipsa trebuie sa fie privita mai mult decît un fel de vitrina a cerului în care ne este prezentat Iisus Christos.

Apocalipsa este totodata o carte profetica. Atît la începutul cît si la sfîrsitul ei ni se atrage atentia în mod special asupra acestui fapt. De pilda, la începutul cartii (Apoc. 12,3), gasim rostita o binecuvîntare pentru toti aceia care citesc si dau ascultare cuvintelor acestei proorocii si pazesc lucrurile scrise în ea, în timp ce la capitolul 22 versetele 18 si 19 este data o avertizare deosebit de solemna, adresata tuturor acelora care vor încerca sa adauge sau sa scoata ceva din cuvintele cartii acestei proorocii. Unii ca acestia stau sub amenintarea ca si Dumnezeu le va adauga urgiile scrise în aceasta carte, sau le va scoate dreptul lor la pomul vietii si la locuirea lor în vesnicie în Cetatea Sfînta. A profetiza, în sens biblic, nu este numai o lucrare de predicare, de transmitere a Cuvîntului lui Dumnezeu catre ceilalti oameni, ci este si o lucrare de prezicere a unor evenimente viitoare. In acest sens, profetia este un fel de istorie prezentata de Dumnezeu în avans. Iar daca vreti, istoria nu este altceva decît o profetie împlinita. Si în aceasta privinta, Domnul Iisus Christos este subiectul de capetenie al istoriei.

El este Acela care sta la cumpana istoriei si a împartit veacurile ei în cele doua mari segmente: înainte de Christos si Dupa Christos. Toate secolele lungi de asteptare dinaintea nasterii lui Iisus în Betleem aveau ochii atintiti spre momentul împlinirii profetiilor mesianice ale Vechiului Testament; iar toate secolele care au urmat Golgotei si înaltarii Sale la cer îsi au ca tinta momentul revenirii Sale. Intr-adevar, în gîndirea si planul lui Dumnezeu, Iisus Christos este suma întregii istorii, a trecutului, prezentului si viitorului. De aceea în Apocalipsa, Domnul Christos este numit Alfa si Omega, începutul si Sfîrsitul. In alt sens, profetiile din cartea Apocalipsei vin sa completeze istoria începuta în cartea Genezei si sa ne îndrepte privirea spre acel moment al refacerii tuturor lucrurilor. In cartea Genezei gasim începuturile istoriei noastre, începutul creatiunii, în timp ce în Apocalipsa ni se vorbeste despre recreatiunea tuturor lucrurilor, despre un cer nou si un pamînt nou. Geneza, prima carte a istoriei noastre ne vorbeste despre un om si sotia lui, asa cum au iesit din mîna Creatorului, iar în Apocalipsa, ultima carte a istoriei noastre, ni se spune despre gloata pamîntenilor rascumparati prin sîngele Mielului, care au ajuns din nou în Paradisul pierdut cîndva prin pacat. La începutul Bibliei citim despre sarpele Satana, pentru ca la sfîrsitul istoriei biblice sa aflam ca sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana a fost nimicit.

Imediat cum deschidem primele pagini ale istoriei, luam cunostinta despre prima crima, pentru ca în Apocalipsa sa aflam ca toti ucigasii vor fi aruncati, ca si Satana, primul ucigas, în vapaia iazului de foc, care este moartea a doua. Prima cetate pe care omul a zidit-o în mîndria si ambitia lui de a ajunge la cer, descoperim în Geneza ca a fost distrusa, însa în Apocalipsa vedem cum Cetatea lui Dumnezeu cu cei mîntuiti coboara din cer pe pamînt. Geneza, chiar de la începuturile ei este plina de pacat si tristete, de durere si necazuri; Apocalipsa este o profetie care ne prezice o vreme care va dura cît toata vesnicia, în care nu vor mai fi nici pacat, nici durere, nici moarte, nici lacrimi, nici încercari si necazuri si niciun blestem. Cred ca sînteti de acord, stimati cititori, ca fara cartea Apocalipsei Biblia noastra ar fi cu adevarat incompleta si fara nici o finalitate. Dar, asa cum ne spune versetul 3 din capitolul 1: "Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei proorocii si pazesc lucrurile scrise în ea, caci vremea este aproape". Aceasta, stimati cititori, este cartea asupra careiava invit sa ne concentram toata atentia în prelegerile care vor urma. Aceasta este Apocalipsa - Descoperirea lui Iisus Christos - pe care I-a dat-o Dumnezeu ca sa arate robilor Sai lucrurile care au sa se întîmple în curînd. Si le-a facut-o cunoscut trimetînd pe îngerul Sau la robul Sau Ioan. Tot ce doresc cu aceste prelegeri, este aceea de a va ajuta sa descoperiti pe Iisus, sa descoperiti timpurile profetice în care ne gasim si sa va legati astfel într-o partasie si mai strînsa de bratul Aceluia care a murit pentru noi si ne-a rascumparat. Aceleasi brate care s-au întins cîndva pe Golgota pentru tine si mine, doreste sa te conduca, prietenul meu, în împaratia slavei Sale în vesnicie.

Nu te întreb în aceste momente daca vrei, daca vrei sa ajungi acolo, ci te invit în numele iubirii Sale: Prinde astazi bratul lui Iisus si spune-I: "Doamne, vin la Tine astazi asa cum sînt; primeste-ma si poarta-ma de mîna pas cu pas prin viata pîna voi ajunge sus înapoi în paradisul Tau. Amin!"

IISUS SPUNE Eu vin in Curand!

ADMIN.

Diacon Cazacu Gheorghe.

SENZA VERITA NON CE LIBERTA

2009-02-23T07:34:00.000-08:00

SENZA VERITA’ NON C’E’ LIBERTA’ Fara adevar nu este Libertate.
Le parole di Gesù: “Conoscerete la verità, e la verità vi farà liberi” (Giovanni 8:32) vogliono evidenziare l’esistenza di una stretta relazione tra la verità e la libertà. Nello stesso tempo, però, vogliono farci pervenire il messaggio che noi, esseri umani, viviamo in una condizione di assenza di libertà, o di libertà limitata, perché non conosciamo la verità, o la conosciamo solo in parte.
*Certo, noi potremmo rispondergli proprio come fece Ponzio Pilato: “Che cos’è la verità?” (Giovanni 18:37-38), o reagire esattamente come i Farisei: “Noi siamo progenie d’Abramo, e non siamo mai stati schiavi di alcuno; come puoi tu dire: Voi diverrete liberi?” (Giovanni 8:33).Il relativismo e l’orgoglio possono portarci a rifiutare d’istinto questa importante affermazione di Gesù e a non considerarne l’immensa portata.
*Nella nostra società queste due parole sono alquanto abusate e di conseguenza svuotate del loro vero significato, in primo luogo perché, essendo concetti che ci toccano da vicino e a cui si vuole dare una risposta, sono stati inseriti in una serie infinita di dibattiti, e in secondo luogo perché ogni singola persona ritiene di possedere la chiave del loro significato.
*Chi non vorrebbe conoscere la verità sull’origine dell’universo e della vita? E chi non vorrebbe liberarsi dai condizionamenti del vivere quotidiano? Chi non vorrebbe incontrare qualcuno capace di dargli i dovuti chiarimenti e la convinzione che sia proprio così come lui afferma?2000 anni fa Gesù disse di se stesso: “Io son la luce del mondo;
*Chi mi seguita non camminerà nelle tenebre, ma avrà la luce della vita” (Giovanni 8:12). La luce illumina, ci permette di vedere, cioè di capire, di valutare, di considerare la via migliore da seguire. La luce ci impedisce di inciampare, di cadere in qualche pozzo da cui è difficile risalire, ci impedisce di farci del male, mettendoci in guardia sugli ostacoli che si presentano davanti a noi, volta per volta.
*Se Gesù, quindi, afferma che non siamo liberi, vuole anche dirci che stiamo vivendo in una condizione di schiavitù, più o meno marcata. Ma, se le persone a cui si stava rivolgendo in quel momento non erano legate mani e piedi con catene di ferro, è evidente allora che si riferiva ad una schiavitù interiore. Infatti, quante volte abbiamo detto: “E’ stato più forte di me! Non sono riuscito ad agire diversamente, per quanti sforzi abbia fatto!”, volendo così significare che un potere interiore ci ha piegati al suo volere.
*Se lo schiavo è obbligato a servire un padrone fisico, in carne ed ossa, col fine di soddisfarne tutte le richieste, in questo caso veniamo asserviti da un padrone interiore, confuso spesso con la propria identità o personalità (“Io sono così!”), che esercita una forma di dominio sulla nostra mente condizionandone le scelte e le decisioni.
*Gesù specifica: In verità, in verità vi dico che chi commette il peccato è schiavo del peccato. (Giovanni 8:34). Ma che cos’è il peccato? Se il “reato” è l’infrazione a una norma penale umana, il “peccato” è l’infrazione alle norme divine. Se le norme penali sono contenute nel “codice penale”, le norme divine sono giunte a noi per rivelazione e sono contenute nella “Bibbia”. Se le norme penali sono numerose, perché volte a coprire tutte le possibili sfere dell’agire umano nei confronti del prossimo o dello stato, quelle divine si riassumono in due, e cioè: “Ama il Signore Iddio tuo con tutto il tuo cuore e con tutta l’anima tua e con tutta la mente tua.
* Questo è il grande e il primo comandamento. Il secondo, simile ad esso, è: Ama il tuo prossimo come te stesso. Da questi due comandamenti dipendono tutta la legge ed i profeti” (Matteo 22:37-40).
*Se il peccato, quindi, è l’assenza di una motivazione d’amore nel proprio agire, le parole di Gesù, allora, vogliono farci capire che il vivere basato sulla ricerca della propria felicità, o sulla necessità di soddisfare i propri bisogni e il proprio senso di giustizia, schiavizza.
*Cerchiamo, allora, la luce per lasciarci illuminare e verificare la vera base su cui poggiano le nostre motivazioni. Sapremo, così, se siamo egocentrici, cioè destinati alla schiavitù, o guidati dall’amore di Gesù, ossia incamminati sulla via della libertà dell’anima.Gesu dice Io vengo apena.
Amen

Acatistul Maicii Domnului

2009-02-08T05:02:00.000-08:00

*MATERIAL PRIMIT DE LA SORA ISTRATE LUCICA *

In Slujba lui Dumnezeu.

Maica Domnului - Bucuria tuturor celor necajiti !

Slava Tie Dumnezeul nostru... Imparate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru... Ca a Ta este imparatia... Miluieste-ne pe noi... Slava... Doamne, miluieste-ne pe noi... Si acum... Usa milostivirii...
Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu noi robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

RUGACIUNE CATRE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU

O, Preasfanta Stapana, Preacurata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, Maica Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos, cad inaintea ta si ma rog tie, Maicii Imparatului, mai inainte indreptand catre tine aceasta nevrednica a mea rugaciune, pe care si primind-o Maica Imparatului Aceluia ce imparateste cerul si pamantul, o du la Imparatul imparatilor, Domnul tuturor, la Fiul si Dumnezeul tau, si cere mie iertare de toate pacatele mele. Vietii mele da-i indreptare si la sfarsitul meu trecere neingrozita de vrajmasii cei din vazduh; fii mie povatuitoare, sa-mi deschizi dumnezeiasca intrare a Imparatiei si acolo sa ma indulcesc de dulceata raiului si de veselia acelei cetati inalte, a Ierusalimului de sus cel preafrumos si de frumusetile lui cele nespuse; de stralucirea luminii Treimii celei cu trei straluciri si de dulcele glas al cantarilor ingeresti. Carei slave si bucurii ma fa mostean si partas cu toti sfintii, ca toate le poti ca Maica Imparatului celui atotputernic. Si acum, dar mai ales in acest ceas, ma auzi pe mine, cel ce stau inaintea ta, Stapana cu totul milostiva. Ia aminte, Doamna Imparateasa, spre mine, care aduc tie cantare de rugaciune asa:

CONDACUL 1

Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din vesnica moarte, prin darul Celui ce S-a nascut din tine, Hristos Dumnezeul nostru si prin mijlocirea ta cea de maica inaintea Lui, aducem tie, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi robii tai din toate nevoile si suferintele, care strigam tie: Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

ICOSUL 1

Ingerul cel mai inainte statator din cer a fost trimis sa zica tie, Nascatoare de Dumnezeu, bucura-te; vestind, prin Dumnezeiasca intrupare a lui Hristos, bucuria ce avea sa se nasca din tine la toata lumea, care pierea in necazuri. Pentru aceasta si noi cei impovarati cu pacate, nadejde de mantuire prin tine dobandim, pentru care cu umilinta strigam tie:

Bucura-te, bunavointa a lui Dumnezeu catre noi cei pacatosi.

Bucura-te, tare aparatoare a celor ce se caiesc inaintea lui Dumnezeu pentru pacatele lor.

Bucura-te, chemarea lui Adam celui cazut.

Bucura-te, izbavirea lacrimilor Evei.

Bucura-te, ceea ce ne curatesti de intinaciunea pacatelor.

Bucura-te, baie, care speli cugetul nostru.

Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Izbavitorul, Care in dar curata faradelegile noastre.

Bucura-te, cea cu totul minunata, impacarea tuturor catre Dumnezeu.

Bucura-te, pod, care cu adevarat ne treci pe noi de la moarte la viata.

Bucura-te, ceea ce ai mantuit lumea din potopul pacatului.

Bucura-te, scara cereasca, pe care s-a pogorat la noi Domnul.

Bucura-te, mijlocitoarea tuturor catre Dumnezeu.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

CONDACUL AL DOILEA

Vad izvoare de minuni revarsandu-se de la sfanta ta icoana, Nascatoare de Dumnezeu, asupra celor care in genunchi stau si cu credinta se roaga tie, ca tu, fiind buna, esti grabnic ajutatoare tuturor; aparatoarea celor asupriti, nadejdea celor deznadajduiti, mangaierea celor intristati, hranitoarea celor flamanzi; celor goi imbracaminte, celor feciorelnici curatie, celor straini buna povatuitoare, celor osteniti sprijinitoare, orbilor vedere; celor surzi buna auzire, celor bolnavi grabnica vindecare. Pentru aceasta dupa cuviinta, cu multumire cantam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL DOILEA

Pricina cea neinteleasa a chinurilor cumplite, care vin asupra noastra, cautand noi sa o intelegem, catre tine alergam, o, Maica si Fecioara, mangaiere si mantuire cerand. Iar tu, ca ceea ce esti buna, invata-ne pre noi a alege dintr-insele, purtarea de grija, cea cu milostivire a Fiului tau si Dumnezeului nostru Celui bun, spre mantuirea sufletelor noastre si spre curatirea pacatelor noastre cele de multe feluri si cu bucurie strigam tie:

Bucura-te, adapostire buna a celor inviforati.

Bucura-te, intarire a celor ce slabesc in credinta.

Bucura-te, ceea ce esti singura maica a milostivirii.

Bucura-te, grabnica ajutatoare a celor ce sunt in nevoi si in necazuri.

Bucura-te, ceea ce prin necazuri curatesti pacatele noastre.

Bucura-te, ceea ce prin intristari vindeci neputintele noastre cele sufletesti si trupesti.

Bucura-te, ceea ce ne inveti pe noi a nu iubi bunatatile acestei lumi desarte si trecatoare.

Bucura-te, ceea ce ridici mintea noastra din lumea cea desarta, la cele mai presus de lume.

Bucura-te, ceea ce ne tragi pe noi de la dragostea pamanteasca, catre dragostea lui Dumnezeu cea cereasca.

Bucura-te, ceea ce, chiar si in suferintele noastre, ne dai noua mangaiere si viata plina de dar.

Bucura-te, fagaduinta bunatatilor celor ceresti.

Bucura-te, mijlocitoarea bucuriei celei vesnice.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

CONDACUL al treilea .

Cu putere de sus ma intareste Stapana preabuna, pe mine robul tau care sunt neputincios sufleteste si trupeste si ma invredniceste de cercetarea si de purtarea ta de grija, alungand negura mahnirii si a intristarii de care sunt cuprins, ca prin tine, fiind mantuit, pururea sa cant lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al treilea.

Avand nespusa bogatie de milostivire, tuturor celor necajiti le intinzi mana de ajutor, tamaduind neputintele, vindecand bolile si patimile. Pentru aceasta, Stapana preabuna, nu trece cu vederea pe robii tai, care zac pe patul durerii si striga tie:

Bucura-te, comoara de mult pret al milei tale.

Bucura-te, ceea ce esti nadejdea celor deznadajduiti.

Bucura-te, tamaduirea trupurilor noastre.

Bucura-te, puternica ajutatoare a celor neputinciosi.

Bucura-te, aparatoare si intarire a celor ce slabesc in credinta.

Bucura-te, ceea ce mania lui Dumnezeu, cu rugaciunile tale, degrab o potolesti.

Bucura-te, ceea ce, cu puterea rugaciunilor tale, patimile noastre le potolesti.

Bucura-te, vedere a orbilor si auzire a surzilor.

Bucura-te, umblare a schiopilor si vorbire a mutilor.

Bucura-te, vindecare prin credinta a celor bolnavi.

Bucura-te, ca prin tine, dupa masura credintei, se dau vindecarile.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

CONDACUL AL PATRULEA.

De felurite necazuri, de ispite si de nevoi sunt cuprinsi robii tai, ale caror greutati nu le mai pot rabda; dar tu, fiind Maica milostiva a Mantuitorului si Dumnezeului nostru, ridica mainile tale catre Fiul tau, rugandu-L sa caute spre intristarea inimii robilor tai si din adancul deznadejdii sa ne ridice pe noi, care cu credinta cantam Lui: Aliluia!

ICOSUL al patrulea.

Auzind Preasfanta Fecioara si Maica cele spuse mai inainte de Dreptul Simion, ca "prin insuti sufletul tau va patrunde sabia", ai pazit aceste cuvinte intru inima ta, stiind ca bucuria de maica pentru fiu este impletita cu multe necazuri in lumea aceasta. De aceea tu, ca ceea ce sti necazul si suferinta intru toate, cunosti si intristarea noastra; si ca ceea ce esti singura Maica a tuturor, auzi-ne si pe noi care cu credinta strigam tie:

Bucura-te, ceea ce ai nascut lumii bucurie, pe Hristos Mantuitorul nostru.

Bucura-te, ceea ce izbavesti lumea din necazuri cu mijlocirile tale.

Bucura-te, ceea ce ai rabdat ocarile si clevetirile asupra Fiului tau.

Bucura-te, ceea ce, cu patimile Lui, dimpreuna ai patimit.

Bucura-te, mangaierea maicilor celor intristate.

Bucura-te, ceea ce ne pazesti, cu darul Fiului tau.

Bucura-te, a noastra grabnica ajutatoare intru toate nevoile.

Bucura-te, indreptarea si povatuitoarea celor rataciti.

Bucura-te, hrana si pazitoarea pruncilor.

Bucura-te, povatuitoarea tinerilor.

Bucura-te, Maica celor sarmani.

Bucura-te, sprijinul si mangaierea vaduvelor.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

CONDACUL al cincilea.

Vazand sangele cel dumnezeiesc al Fiului tau varsandu-se pe cruce pentru mantuirea noastra, ca o sluga a Domnului, cu smerenie plecandu-te voii Tatalui Care este in ceruri, ne-ai aratat noua chipul patimirii si al rabdarii, ca si noi cand suntem in cuptorul ispitelor si al nevoilor, cu smerenie sa ne rugam lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

ICOSUL AL cincilea.
Vazandu-te pe tine Fiul tau si Dumnezeul nostru stand langa Cruce cu ucenicul Lui cel iubit si cu inima sfasiata de durere si suferind asemenea Lui, a zis: "Femeie, iata fiul tau" si ucenicului: "Iata mama ta", facandu-ti tie fii pe toti cei ce cred in El. Noi ca niste partasi ai necazurilor si ai patimilor Fiului tau, spre tine, mijlocitoare Maica, toata nadejdea avand-o, cu credinta strigam tie:

Bucura-te, Maica neamului crestinesc.

Bucura-te, ceea ce ai impreunat pe Dumnezeu cu oamenii.

Bucura-te, ceea ce ai adus Domnului pe cei credinciosi.

Bucura-te, Mieluseaua, care ai nascut pe Mielul cel ce a ridicat pacatele lumii.

Bucura-te, vas, care ne scoti noua bucurie din izvorul nemuririi.

Bucura-te, rugatoarea pentru mantuirea celor pacatosi.

Bucura-te, scularea celor cazuti in pacate.

Bucura-te, ceea ce esti vindecarea tuturor neputinciosilor.

Bucura-te, ca esti cautarea celor pierduti.

Bucura-te, bucuria cea fara de veste a pacatosilor.

Bucura-te, potolirea a toata intristarea.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

CONDACUL al saselea.

Propovaduiesc milele tale, Maica lui Dumnezeu, toate marginile lumii, caci cu cinstitul tau acoperamant acoperi pe tot neamul crestinesc; pentru care totdeauna te rogi lui Hristos Mantuitorul lumii, si izbavesti din toate nevoile pe robii tai, cei tematori de Dumnezeu, care cu credinta canta lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al saselea.

Stralucind darul cu raze luminoase de la sfanta icoana ta, Maica lui Dumnezeu, noi cu credinta plecam genunchii inaintea ei, si cu lacrimi ne rugam tie: alunga norul ispitelor ce vin asupra robilor tai, si cu bucurie sa strigam tie:

Bucura-te, ceea ce duci rugaciunile credinciosilor Fiului tau si Dumnezeului nostru.

Bucura-te, ceea ce stai inaintea scaunului Dumnezeirii si te rogi pentru noi.

Bucura-te, mijlocitoare intre Dumnezeu si om, care ne izbavesti pe noi din nevoi.

Bucura-te, aparatoarea neamului crestinesc, de la Dumnezeu daruita noua.

Bucura-te, pom infrumusetat, cu care se acopar multi.

Bucura-te, pom cu luminoasa roada, din care se hranesc credinciosii.

Bucura-te, acoperamantul lumii, cel mai lat decat norii.

Bucura-te, pamantul fagaduintei din care ne izvorasc toate bunatatile ceresti si pamantesti.

Bucura-te, soare luminos, care neincetat luminezi pe cei credinciosi.

Bucura-te, stalp de foc, care povatuiesti pe cei alesi catre cereasca Imparatie.

Bucura-te, brazda, care cresti multimea indurarilor.

Bucura-te, ceea ce ne daruiesti toate bunatatile.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

CONDACUL AL saptelea.

Vrand sa arati izvoare de minuni de la sfanta icoana ta, bucuria tuturor celor necajiti, ai poruncit, Stapana, bolnavei Eftimia sa savarseasca inaintea sfintei tale icoane cantari de rugaciune; si primind vindecare sa vesteasca tuturor milele tale, pe care le-ai daruit prin sfanta ta icoana, pentru ca sa nu fie tainuit izvorul vindecarilor ce le dai in dar, tuturor celor ce au nevoie de ele. Pentru aceasta si noi nu tainuim minunile si facerile tale de bine catre noi robii tai, ci cu multumire, preaslavim pe Dumnezeu si cantam lui: Aliluia!

ICOSUL al saptelea.

Scaldatoarea Siloamului vindeca bolile, insa mai presus s-a aratat, Preasfanta Stapana, biserica ta, in care ne inchinam icoanei tale celei facatoare de minuni. Fiindca aceasta, nu numai odata intr-un an, si nu numai cei ce intra mai intai dobandesc sanatate, ci de-a pururea vindeca toata rana sufleteasca si trupeasca a celor ce, cu buna credinta si cu dragoste vin catre tine. Pentru aceasta strigam tie:

Bucura-te, scaldatoare, in care se afunda toate durerile noastre cele sufletesti si trupesti.

Bucura-te, pahar, cu care se primeste bucuria si mantuirea.

Bucura-te, piatra, care ai adapat pe cei insetati de viata.

Bucura-te, lemn, care indulcesti apele cele amare ale marii lumesti.

Bucura-te, izvor nesecat al apei celei datatoare de viata.

Bucura-te, ceea ce indulcesti necazurile noastre cele amare.

Bucura-te, baie, care speli intinaciunea pacatului.

Bucura-te, potolirea intristarilor noastre.

Bucura-te, vindecarea bolilor noastre.

Bucura-te, ceea ce ne izbavesti din nevoi.

Bucura-te, ceea ce calci puterea demonilor.

Bucura-te, ceea ce rusinezi pe vrajmasii nostri.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!
CONDACUL al optelea.

Nemernici si straini de credinta crestineasca sunt acei care nu se inchina chipului tau, celui intru tot sfant, caci tu, Stapana, ca o Maica a Unuia din Sfanta Treime, ai trimis darul facerii de minuni asupra sfintei tale icoane. Pentru aceasta, pe cei care sunt chinuiti de duhurile cele necurate si se inchina cu credinta sfintei tale icoane, ii vindeci si sanatosi ii faci pe ei. Pe toti cei bolnavi sufleteste si trupeste care se roaga tie, ii tamaduiesti si cele de folos pentru dansii le randuiesti. Pentru aceste multe ale tale faceri de bine, cu multumire strigam lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al optelea.

Toata viata noastra pe pamant, este plina de durere si de intristare. Sufletul, bolnav de pacate, trupul de dureri se chinuieste, pentru ca mania lui Dumnezeu pentru pacatele noastre ne pedepseste. Catre tine dar alergam, Maica lui Dumnezeu, si inaintea preacinstitei tale icoane cazand, ne rugam: Umple de bucurie si de veselie inima noastra cea intristata si cu bucurie sa strigam tie:

Bucura-te, povatuitoarea care ne duci pe noi in patria cereasca.

Bucura-te, Imparateasa cerului si a pamantului, cere ne deschizi noua usile raiului.

Bucura-te, cea preamilostiva, care ne miluiesti pe noi.

Bucura-te, chivernisitoarea casei, care bine randuiesti viata noastra.

Bucura-te, cea preafericita, care de prooroci ai fost vestita.

Bucura-te, fericit pantece, care ai nascut pe Fiul lui Dumnezeu.

Bucura-te, rugul cel nears.

Bucura-te, zid nestricat.

Bucura-te, izvor purtator de viata.

Bucura-te, floarea cea pururea nevestejita.

Bucura-te, imblanzirea inimilor celor rai.

Bucura-te, neincetata bucurie a credinciosilor.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

CONDACUL al noulea.

Toata dulceata cea lumeasca in lumea aceasta este amestecata cu intristare. Marirea si bogatia trec. Frumusetea si sanatatea se vestejesc. Prietenii cei de aproape se rapesc de moarte. Indulceste dar, necazurile robilor tai, Pricinuitoarea bunatatilor si bucuria ta cea nestricata da-ne-o noua celor ce strigam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al noulea.

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cu ce cuvinte sa mangaie pe cei necajiti. Ci tu singura, Stapana, daruieste inimii noastre mangaiere, cu razele darului tau. Alunga norul necazurilor noastre si negura mahnirii ca sa strigam tie:

Bucura-te, ca esti nadejde de bucurie pentru toti crestinii.

Bucura-te, bucuria si impacarea lumii.

Bucura-te, datatoarea bunatatilor ceresti si pamantesti.

Bucura-te, nadejdea mantuirii noastre.

Bucura-te, corabia celor ce vor sa se mantuiasca.

Bucura-te, limanul celor ce inoata pe marea vietii acesteia.

Bucura-te, singura pazitoare a celor ce dupa Dumnezeu spre tine nadajduiesc.

Bucura-te, imbracamintea celor goi de indrazneala pentru multimea pacatelor.

Bucura-te, pazitoarea si intarirea tuturor.

Bucura-te, ocrotitoare si sfanta adapostire a tuturor credinciosilor.

Bucura-te, ajutatoarea tuturor celor ce cu credinta se roaga tie.

Bucura-te, luminoasa constiinta a darului.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Condacul al zecelea.

Domnul Cel iubitor de oameni, vrand sa mantuiasca lumea din chinul vesnic si din neincetata suferinta S-a salasluit in pantecele tau cel pururea fecioresc si pe tine, Maica Sa, te-a daruit celor pieritori spre ajutor, spre acoperamant si aparare, ca sa fii celor mahniti mangaiere, celor necajiti bucurie, celor deznadajduiti nadejde, ceea ce ne izbavesti de chinul cel vesnic, prin mijlocirea ta si catre vesnica ta veselie aduci pe toti care cu credinta striga Fiului tau si Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al zecelea.

Zid esti fecioarelor, Nascatoare de Dumnezeu si tuturor celor ce alearga catre acoperamantul tau. Pentru aceasta ne rugam tie. Apara, acopera si pazeste pe toti cei saraci si fara de ajutor si izbaveste din ispite, din necazuri si din nevoi pe cei care cu credinta striga tie:

Bucura-te, stalpul fecioriei.

Bucura-te, vas ales al curatiei si al intregii feciorii.

Bucura-te, cununa cea marita a celor care cu nevointa se lupta impotriva poftelor.

Bucura-te, ceea ce dai vesnica bucurie celor ce se ostenesc in viata calugareasca.

Bucura-te, ceea ce ne izbavesti de vapaia patimilor.

Bucura-te, ceea ce gonesti negura ispitelor.

Bucura-te, povatuitoarea intregii feciorii.

Bucura-te, sprijinitoarea curatiei.

Bucura-te, indreptarea oamenilor.

Bucura-te, cea prin care din cadere ne-am sculat.

Bucura-te, intarirea cea tare a credintei.

Bucura-te, tamaia cea placuta a rugaciunii.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu fecioara, bucuria celor necajiti.

Condacul al zecelea.

Cantarea cea cu totul de umilinta aducem tie, noi robii tai, Nascatoare de Dumnezeu, aparatoarea cea atotputernica a neamului crestinesc. potoleste bolile robilor tai celor ce suspina. Imblanzeste mania lui Dumnezeu care cu dreptate vine asupra noastra pentru pacatele noastre. Izbaveste-ne din toate necazurile pe noi, robii tai, care strigam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al unsprezecea.

Faclie primitoare de lumina din carbunele darului lui Dumnezeu aprinsa s-a aratat noua preacinstita icoana ta, Stapana, spre sfintirea si mangaierea noastra. Iar noi, cu dragoste cinstind-o si cu credinta ingenunchind inaintea ei strigam tie:

Bucura-te, ceea ce cu puternica ta aparare din toate nevoile ne scoti pe noi.

Bucura-te, ceea ce din foamete sufleteasca si trupeasca ne izbavesti pe noi.

Bucura-te, ceea ce cu rugaciunile tale stingi focul patimilor noastre.

Bucura-te, ceea ce ne scapi pe noi de moartea cea vesnica.

Bucura-te, tare ajutatoare in razboaie.

Bucura-te, ceea ce ne acoperi pe noi de navalirea altor neamuri.

Bucura-te, ceea ce ne izbavesti de razboiul cel dintre noi.

Bucura-te, ceea ce pazesti pe cei ce calatoresc pe pamant si pe ape.

Bucura-te, ceea ce izbavesti pe cei robiti.

Bucura-te, grabnica izbavire de ingrozirea lui Dumnezeu care cu dreptate vine asupra noastra.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti.

Condacul al doisprezecelea.

Zalog din darurile tale voind sa dai neamului crestinesc icoana ta cea facatoare de minuni, ai daruit-o noua, Maica lui Dumnezeu, de la care celor ce vin cu credinta, izvoare de minuni se revarsa; neputintele se vindeca si necazurile se potolesc. Pentru aceasta cu bucurie strigam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al 12-lea.

Cantand milele si minunile tale, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, toti te laudam ca pe o tare statatoare a noastra si cu umilinta venim la tine ceea ce te rogi pentru noi. Si cerem ca sa inalti mainile catre Fiul tau rugandu-l ca pururea in viata aceasta si dupa moartea noastra sa nu se departeze milostivirea Lui de la noi, cei ce strigam tie:

Bucura-te, nadejdea noastra in viata aceasta si dupa moartea noastra.

Bucura-te, ceea ce randuiesti sfarsit dulce si cu pace din viata aceasta tuturor celor ce nadajduiesc spre tine.

Bucura-te, ceea ce esti nadejdea si apararea noastra in ziua judecatii.

Bucura-te, imblanzirea Dreptului Judecator.

Bucura-te, ceea ce ne izbavesti din gheena cea vesnica.

Bucura-te, nadejdea de mantuire a tuturor.

Bucura-te, cheia imparatiei lui Hristos.

Bucura-te, usa raiului.

Bucura-te, pod care duci la ceruri.

Bucura-te, adapostire si buna aparare a tuturor pacatosilor care se caiesc de pacatele lor.

Bucura-te, bucuria ingerilor.

Bucura-te, marirea si mangaierea tuturor dreptilor.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti.

Condacul al 13-lea

O, intru tot laudata, de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce spre bucuria cerului si a pamantului ai nascut pe Imparatul Hristos, Dumnezeul nostru, auzi glasul smeritilor robilor tai. Primeste aceasta putina rugaciune a noastra si ne izbaveste pe noi din toate nevoile. Vindeca neputintele noastre cele sufletesti si trupesti. Alunga de la noi toata rautatea si intristarea. Daruieste-ne sanatate si cu rugaciunile tale ne izbaveste din munca cea vesnica pe cei ce cantam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

+ ACEST CONDAC TREBUIE REPETAT DE TREI ORI.

Apoi se citeste iarasi Icosul intai: Ingerul cel mai intai... si Condacul intai: Aparatoare Doamna... si se face otpustul. Iar apoi se citeste aceasta:

Rugaciune

O, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai presus decat heruvimii si mai cinstita decat serafimii, Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tuturor celor necajiti; da-ne mangaiere si noua celor ce suntem in necazuri ca afara de tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu singura esti mijlocitoarea bucuriei noastre si ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stand inaintea prestolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua. Ca nimeni din cei ce se roaga tie cu credinta nu este rusinat.
Auzi-ne si acum in ziua necazului nostru pe noi cei ce cadem inaintea icoanei tale si cu lacrimi ne rugam tie. Alunga de la noi toate necazurile si nevoile ce vin asupra noastra, intru aceasta vremelnica viata si prin atotputernica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de vesnica si nesfarsita bucurie intru imparatia Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin.

Imparateasa mea cea preabuna, nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, prietena sarmanilor, folositoarea celor neputinciosi si ocrotirea celor necajiti; vezi nevoia si necazul meu. Ajuta-ma ca sunt neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Stii nevoia mea, usureaza-ma de ea precum voiesti caci nu am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta buna mangaiere decat numai pe tine, o, Maica a lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin.

www.fratelesuferintei.blogspot.com/

Adresa noua in evindeta a tutor blogurilor mele. asta este corect adaugat.

CUVANT DE INVATATURA CRESTINA

2009-02-08T02:17:00.000-08:00

*INSTIINTARE* Ati fost vreodata-n ultima vreme-ntr-un cimitir? Si, daca ati fost, nu v-a frapat constatarea ca “fiecare ortodox e Iisus Christos”? (da, suna ca un cantecel, daca vreti puteti sa-l continuati।) Si, daca v-a frapat constatarea, ce-ati gandit despre asta?
Mai intai sa explic cum vine asta. Ca doar Iisus, la fel ca noi toti, a fost el insusi, si nimeni altcineva n-ar putea sa fie tot el. Cu toate astea, ortodicsii ignora evidentele si isi scriu pe cruci “INRI”. In caz ca nu stiti, “INRI” inseamna “Iisus Nazareteanul, Regele Iudeilor”. In principiu, nu toti oamenii pe a caror cruce scrie “INRI” sunt regi sau Iisusi Christosi. Dar ortodoxia nu sta sa se-mpiedice de principii. Pentru ea, ceea ce conteaza e metafora. Si, desigur, comuniunea cu Fiul lui Dumnezeu.

IIsus spunea:
Eu vin in curand! Amin.

http://www.fratelesuferintei.blogspot.com/

ADMIN.