Pr. Calistrat - Taina faradelegii partea 1

Isaia 53 vs 4, 5, 6

In ISAIA 53 vs 4 ,5,6 MINTUiTORUL NOSTRU IISUS HRISTOS TOTUS,EL SUFERiNTiLE NOASTRE LE-APURTAT,Si DURERiLE NOASTRE LE-A LUAT ASUPRA LUI,Si NOi AM CREZUT CA ESTE PEDEPSIT ,LOVIT DE DUMNEZEU,SiSMERIT.DAR EL MINTUiTORUL NOSTRU IISUS ERA STRAPUNS PENTRU PACATELE NOASTRE,ZDROBIT PENTRU FARADELEGiLE NOASTRE.PEDEAPSA CARE NE PACEA A CAZUT PESTE EL,Si PRiN RANiLE LUi SINTEM TAMADUiTi .

Sfantul Munte Athos

Sfantul Munte este o peninsula cu lungimea de 60 km o latime ce variaza intre 8-12 km , ria totala fiind de 360 Km patrati. Muntele Athos, sau Athon, după niste vechi traditiuni întunecate ar veni de la Athos, un supranume ce da zeului Joe (Jupiter) care avea un templu pe unul din vârfurile Muntelui.

Printre celelalte temple de pe Athos, pe unul din vârfurile cele mai înalte, era zidit templul zeului Apolon, care întrecea pe toate ca mărime, înăltime si artă.
In zilele senine, Idolul se vedea dela Constantinopol si era adorat cu însufletire. In timpurile vechi Athosul era tot atât de renumit ca si Olimpul, faimosul munte, pe înăltimea căruia sălăsluiau zeii mitologiei antice.


De la poalele Athosului si până la cele ale Olimpului se întinde ca o pânză albastră, frumoasa mare Egee, semănată ca o multime de insule, a căror legende sunt cunoscute de toate popoarele. Athonul însusi, nu de putine ori a slujit de sălas zeilor din Olimp.

O legendă spune, că vreme îndelungată a petrecut aici si Junona.
Muntele Athos, pe atunci era locuit de păgâni. Deasupra lui se aflau 5 cetăti: Dion, Olofiscus, Acroaton, Zissus si Cleone. Locuitorii acestor cetăti ca si cei de prin insulele din apropiere, au adus multe jertfe sângeroase zeitătilor de pe munte, si în special lui Apolon cel de pe vârful Athonului.

Lumea dornică să cunoască viitorul venea de prin toate părtile, spre a-l consulta si toti primeau de la dânsul răspunsuri potrivite, dar fireste mincinoase, ca toate răspunsurile oracolelor păgâne.

După poemele lui Homer, pe lângă Atbon, ar fi trecut flota viteazului între viteji, Achile, fiul lui Pele, regele Tesaliei, când împreună cu Agamenon, si înteleptul Ulise, au pornit război împotriva Troiei,— faimoasa cetate ale cărei ruine se văd si astăzi, pe coastele Asiei Mici. Crestinarea Athosului.

Păgânii care locuiau Sf. Munte, după o veche traditiune bisericească au primit crestinismul din vremile cele dintâi ale erei crestine, în niste conditiuni cu totul exceptionale,
Se stie că, după înăltarea Mântuitorului la cer si pogorârea Sf. Duh asupra celor 12 Apostoli, printre care erau si sfintele femei mironosite, în frunte cu Sf. Fecioară Maria, urmând poruncii Mântuitorului: „Mergând învătati toate neamurile... si propovăduiti evanghelia la toată zidirea", Sf. apostoli au tras la sorti, care încotro să meargă la propovăduire.

In chipul acesta, s-au orânduit toti, fiecare în câte o parte a lumii. Cât despre Maica Domnului, singur Dumnezeu, după a Sa pronie, i-a rânduit mai înainte soarta, trimitând pe arhanghelul Gavriil, care i-a vestit, ca să meargă la muntele Athos, unde sunt cele mai multe Temple păgâne.
Aceasta s-a îndeplinit întocmai, în următoarele împrejurări: In insula Cipru, fusese rânduit episcop, Lazăr, cel înviat a 4-a zi din morti; hirotonit de către apostolul Varnava, ucenicul Sf. Ap. Pavel.

După un timp, oarecare, Lazăr a fost cuprins de un dor nespus, de a mai vedea, odată înainte de a-si da obstescul sfârsit pe prea Sf. Fecioară; dar stiind bine, că el nu se mai putea duce la Ierusalim, din cauza jidovilor, carel urmăreau, ca să-l ucidă, a scris o epistolă Maicii Domnului, prin care o ruga, cu multă stăruintă si cu adâncă smerenie, ca să vină ea la Cipru, spre a-I împărtăsi blagoslovirea Fiului si Dumnezeului.

Maica Domnului, primind scrisoarea aceasta duioasă, a răspuns Sf. Lazăr, că-i va îndeplini dorinta, numai să-i trimită o corabie în portul Iaffa, ca să o ia. Primind acest răspuns, Sf. Lazăr s-a umplut de o bucurie nespusă si a trimis îndată corabia la port. Maica Domnului o astepta. S-a suit în corabie, însotită fiind de apostolul Ioan feciorelnicul -în grija căruia o lăsase Mântuitorul - si de alti doi apostoli si s-au îndreptat cu corabia, spre insula Cipru.
Vântul însă fiind împotrivă, - după dnmnezeiasca rânduială de sus - se pomeneste după câtăva vreme de călătorie, la limanul lui Climent, din muntele Athos, în dreptul Mânăstirii Ivirilor de azi.

Când s-a apropiat corabia de tărm, s-a întâmplat o minune! Toti idolii din munte au căzut cu fetele la pământ, sfărâmându-se în mii de bucăti; iar idolul Apolon, cel din vârful Athonului răcnind groaznic, fără orânduială, ca niciodată, a strigat; Iesiti noroadelor bărbati si femei, tineri si bătrâni si alergati în grabă, la limanul lui Climent, ca să întâmpinati pe Maica Marelui Impărat si adevăratului Dumnezeu, Iisus Hristos! Si zicând aceste cuvinte, îndată idolul a căzut de pe vârful muntelui, împreună cu diavolul care locuia într-nsul, sfărâmând coama întreagă a muntelui si prăbusindu-se în adâncurile mării.

Norodul, auzind aceasta, s-a înspăimântat foarte si adunându-se la un loc cu mic cu mare s-au pogorât în grabă la limanul lui Climent, unde au întâmpinat pe prea Sf. Născătoare de Dumnezeu si Sf. apostoli care era cu dânsa. Fiind ea pe bordul corabiei, i-au adus cuviincioasa cinstire si căzând i s-au închinat, zicând; „O prea sfântă stăpână, Maică pururea fecioară! Spune-ne luminat cum ai născut pe cel neîncăput?

Cum ai hrănit cu lapte din sânul Tău pe cel ca hrăneste toată făptuirea si cum ai tinut în Sf. Tale brate pe cel ce tine în brate toată zidirea? " Atunci Maica Domnului, cea cu dar dăruită, deschizând gura a dezvăluit norodului aceluia înselat de idoli toate tainele Fiului Său, învătându-i să creadă si să se boteze în numele Lui.
Si asa a crezut tot norodul si s-a botezat de la mic la mare, aducând multumire Maicii Prea Curate.

Maica Domnului le-a mai spus următoarele cuvinte: „O fii luminati, ascultati. Acest loc a fost sortit mie de către Fiul si Dumnezeul meu. Voi însă, nu veti mai rămâne mult aici, pentru că pe muntele acesta voi trimite bărbati din toată lumea, ca să vietuiască în curătie, după chipul îngerilor.
După aceasta, maica cea prea curată s-a suit în corabie, împreună cu cei doi ucenici care o însoteau, si dând ultimele povete norodului, binecuvântându-l, a plecat spre insula Cipru.

Sf. Lazăr, după multă asteptare, zărind corabia apropiindu-se, mult s-a înveselit, vărsând lacrimi de bucurie. Si sosind corabia, Maica Domnului a povestit Sf. Lazăr cum a fost rânduită să meargă la muntele Athos, unde a adus pe tot norodul la credinta cea adevărată.

Sf. Lazăr s-a bucurat mult, si luând blagostovenia cea mult dorită, corabia cu Maica Domnului s-a îndepărtat de la tărm, pornind spre Iaffa si apoi spre Ierusalim. Nu se stie sigur când au venit primii monahi pe muntele Athos. Se bănuieste însă că ar fi venit chiar din timpul Sf. Apostol si Evanghelist Ioan (101 după Hr.), care însotise pe Sf. Fecioară în călătoria Sa spre Athos.
Această versiune voieste să ne spună că, chiar din timpurile vechi ale erei crestine, au debarcat aici sihastri din Asia mică, poate si din Efes, patria Sf. Evanghelist Ioan, unde viata singuratică, contemplativă, începuse a se manifesta de timpuriu.

Desigur însă, că viata călugărească de aici a luat fiintă mai întâi sub forma de sihăstrii si de schituri. Pe vremea împăratului Teodosie I (+395) si a sotiei sale Pulheria, existau câteva Mânăstiri, care însă au fost pustiite de barbarii năvălitori. Către sfârsitul secolului al VIII-lea, venind de la Roma, Petru Athonitul, din porunca Maicii Domnului, care i s-a aratat în vis, a găsit muntele pustiu. De aceea a trebuit să-si caute adăpost într-o pesteră întunecoasă, plină de târâtoare otrăvitoare, pe care numai cu rugăciunea le-a alungat. Hrana sa, la început, a fost din ierburi care cresteau în preajma pesterii, iar mai în urmă s-a învrednicit de hrană cerească pe care i-o aducea îngerul Slavei, o dată la patruzeci de zile.
In a doua jumătate a sec. IX (867) vine si se asează la Athos, pustnicul Ioan Colibasul vestit prin sfintenia vietii sale. Pilda lui fu urmată de altii, asa că în scurt timp înăltimile muntelui au fost populate cu sihastrii si monahii, râvnitori după viata îngerească, post si rugăciune de zi si de noapte, în linistea profundă a muntelui.

Vasile Macedon, împăratul bizantului (867-886) ascultând rugămintea sihastrului Ioan Colibasul, îi dărui lui si urmasilor săi acest munte, care de acum înainte începe a se numi Sf. MUNTE. Privilegiul acesta al lui Vasile Macedon, îl întări si împăratul Leon Inteleptul. Pe lângă sihastrii, mai veniră apoi si chinovitii, care începură să zidească mânăstiri.
Ca organizator al Sf. munte este considerat Atanasie din Trapezunda, care împreună cu alti râvnitori de viată monahicească, întemeie marea mânăstire Lavra, pe la anul 963.

Pentru viata sa, plină de evlavie si cuviosie, Atanasie, ca si Petru Athonitul, este trecut în rândul Sfintilor.
Prin secolul. al X-lea, viata monahală ajunge la mare cinste. Patriarhi, arhierei, preoti, diaconi se retrag la mânăstirile Aghiorite si intră în rândurile monahilor. Lor le urmează împărati, printi si boieri, care, convinsi de nimicnicia vietii acesteia, se retrag din lumea desfătărilor, trăind în singurătatea muntelui sfânt, si ducând cu dânsii averi si odoare scumpe.

Faima despre sfintenia vietii în Sf. Munte, s-a răspândit în toată lumea. Principii tutoror popoarelor ortodoxe: Iberi, Rusi, Sârbi, Bulgari si mai ales Românii, dăruiesc averi considerabile pentru zidirea si împodobirea mânăstirilor din Sf. Munte.
0 chestie care merită să fie cercetată este si interzicerea intrării femeilor, sau femelelor în genere, în Sf. Munte. După o veche traditie, păstrată prin viu grai, se povesteste că, Plagudia, sotia împâratului Teodosie cel mare trecând cu corabia de la Roma spre Constantinopol, s-a abătut si pe la muntele Athos spre a vedea mânăstirea Vatoped zidită de către sotul său.

Primită în port de către monahii a mers până în tinda Bisericii, unde este până astăzi Icoana Maicii Domnului numită vie. Aici auzi o voce tunătoare: „Opreste-te si întoarce-te înapoi căci eu sunt împărăteasa muntelui acestuia. Pentru ce ai venit să tulburi linistea supusilor mei ? Să stiti că de azi înainte, nici o femeie nu va mai călca pământul sfânt al acestui munte".
Auzind aceste cuvinte, împărăteasa Plagudia căzută cu fata la pământ, pocăindu-se de îndrăzneala ce a avut, dărui mânăstirii odoare scumpe după care a plecat la Constantinopol.
De atunci si până azi, nici o femeie n-a mai intrat în republica monahilor a Sf. munte Athos.

Prin sec, XI-lea, Athosul îsi pierde caracterul de asezământ împărătesc, curat Bizantin. Atunci Rusii întemeiază aici mânănstirea lor Sf. Pantelimon, numită Rusicu, cu slujbă rusească de pe cărti Slavonesti, pomenite încă pe la 1143.
In curând se înfiintează si mânăstirea Sârbească Chilandarul, o frumoasă mânăstire bulgărească si un frumos schit românesc: Prodromul.
In timpul imperiului Latin, întemeiat de cruciati în anul 1204, monahii Sf. munte Athos au înscris cea mai glorioasă pagină a istoriei lor, luptând si mărturisind, în ciuda tuturor prigoanelor catolice, credinta drept măritoare de răsărit. Martiriul, mucenicia si moartea, nu i-au putut clinti de pe temeliile credintei ortodoxe.

De atunci si până azi, Sf. munte Athos a fost cheagul ortodoxiei de pretutindeni si centrul prin excelentă al monahismului ortodox.

„Am înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viaţă”

„Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin…


Într-o noapte, am visat o mulţime de nou-născuţi care parcă înotau într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea, şi păreau că se sufocă, fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine!
De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri, care m-au adus până în pragul disperării. Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie ce a mutilat-o. În scurt timp, fiul meu – licean pe atunci – mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu îşi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele.


După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina – un Volkswagen Passat nou-nouţ – pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu…


Eram pur şi simplu copleşit!
Deşi eram un om relativ credincios, fără să frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodată gândul să urc în dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se făcea pelerinaj la moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov. În orele cât am aşteptat la coadă, m-am rugat pe tăcute, întrebându-l pe sfânt, unde greşisem de se abătuseră atâtea nenorociri, dintr-o dată, pe capul meu, şi ce era de făcut. Când am ajuns în faţa moaştelor, nici n-am mai putut gândi ceva… Am izbucnit doar în plâns şi nu m-am putut opri decât târziu, după ce coborâsem dealul.


Ei bine, vă rog să mă credeţi că in noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multă blândeţe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârşire, ca un nelegiuit ce eram! Mi-a spus că acei nou-născuţi pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucaseră să ajungă pe lumea asta, pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, şi primisem o mulţime de bani necuveniţi, în schimbul acestor crime. Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeaşi blândeţe, lămurindu-mă că dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce se vor abate asupra mea vor fi şi mai mari.


Mai mult decât atât, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al pruncilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, avertizându-mă: „Vei vedea ce se va întâmpla, pe măsura ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Şi nu mai păcătui…”.
De a doua zi, n-am mai făcut nici un chiuretaj şi mi-am câştigat existenţa din consultaţii, naşteri sau intervenţii chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii. La foarte scurt timp, am pornit cu soţia mea prin orfelinate, însoţiţi de preotul de la noi din parohie, botezând cel puţin un copil în fiecare lună!


Vreau să vă spun că lucrurile au luat o cu totul altă întorsătura în viaţa mea… Astăzi, după cinci ani, soţia se simte bine, chiar dacă şi-a pierdut un sân, iar fiul meu, după terminarea liceului, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat. Analizele medicale ale soţiei dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat. Ne-am refăcut casa, cu greu, dar temeinic şi – surprinzător, pentru un păcătos ca mine – câştigurile noastre băneşti nu s-au diminuat foarte tare, în absenţa chiuretajelor! Eu am devenit un om cu adevărat credincios, care a înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viată, după măsura faptelor rele, dar deopotrivă, totul se răsplăteşte în viaţă, după măsura faptelor bune.
Vedeţi cum lucrează Dumnezeu prin sfinţii Săi?!

Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a făcut cu mine o minune „obişnuită”, nu mi-a salvat viaţa la modul spectaculos, dintr-un accident de maşină, să zicem, ci mi-a deschis mintea şi m-a ajutat să mă salvez, prin propriile mele fapte.”

Scris de: Medicul Chirurg . http:// http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/10/%e2%80%9eam-inteles-macar-in-ceasul-al-13-lea-ca-totul-se-plateste-in-viata%e2%80%9d/

(ALEXE I., medic specialist chirurg obstetrică si ginecologie – Bucureşti).

Pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Românesti.

Vistierie de daruri, ca un pom rasadit lânga izvoarele apelor, acest trimis al lui Dumnezeu pamântului românesc din îndepartata Ivirie (Georgia), nu a îngropat nici un talant din câti i-au fost daruiti de Dumnezeu si pe toti, ca o sluga buna si credincioasa, i-a înmultit.

Însemnându-l la botez cu numele Sfântului Apostol Andrei, parintii sai, Ioan si Maria, l-au crescut în evlavie si dreapta credinta. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu în robia turceasca în care a cazut, tânarul Andrei îsi arata - de timpuriu - ascutimea mintii, deprinzând cu usurinta limbile greaca, turca, slava veche, araba, iar mai târziu si limba româna. Dupa marturiile vremii, se pare ca dupa ce a scapat din robia turceasca, a trait în preajma Patriarhiei de la Constantinopol unde a învatat arta sculpturii în lemn, pictura si broderia.

Catre anul 1690, evlaviosul voievod, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu îl aduce la Bucuresti unde, dupa ce învata mestesugul tiparului în tipografia domneasca, se muta la mânastirea Snagov unde întemeiaza o noua tipografie. A tiparit si a supravegheat cu neobosita râvna, în migaloasa îndeletnicire, scotând din tiparnitele pe care le-a îndrumat 63 de carti, din care 38 lucrate de el însusi, în dife-rite limbi: româna, greaca, araba, georgiana.

Pentru virtutile si viata sa curata, a fost ales mai întâi staret la mânastirea Snagov, apoi episcop la Râmnic si nu mult dupa aceea, mitropolit al Tarii Românesti. Cu ajutorul si harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blândete si necrutând nici o osteneala, si-a pastorit clerul, calugarii si credinciosii carora le-a ridicat noi sfinte lacasuri sau le-a preînnoit pe cele stricate de vreme. Marturie despre aceasta lucrare sta ctitoria sa, mânastirea Antim din Bucuresti, cu hramul Tuturor Sfintilor pe care, cu darurile pe care i le-a harazit Dumnezeu, a zidit-o, împodobind-o cu alese sculpturi si a înzestrat-o cu tipografie. O alta lucrare laudabila a Marelui Ierarh a fost înfiintarea de scoli pentru copiii celor saraci în care învatamântul era fara plata.

Smerit si convins fiind ca numai datorita Milostivului Dumnezeu a ajuns vas ales lucrarii dumnezeiesti, Sfântul Parinte Ierarh Antim priveghea cu osârdie si fara de lene, ziua si noaptea si în tot ceasul, pentru folosul si spasenia tuturor de obste, învatându-i si îndreptându-i pe toti cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreapta". Podoaba a carturarilor si dulce graitor al întelepciunii dumnezeiesti în graiul românesc, Sfântul Ierarh Antim a adapat poporul însetat de credinta prin cuvântul sau de învatatura, lasând Bisericii noastre marele tezaur literar si teologic cuprins în Didahiile si predicile sale.

Nesocotindu-i-se toate câte cu harul lui Dumnezeu a izbândit, Sf. Ierarh Antim, pe nedrept a fost departat de toata lucrarea si ordinea arhiereasca si dezbracat de harul divin si scos din catalogul arhieresc". Osândit a fost cu exilul si pus a fost sub paza necredinciosilor ostasi turci care, l-au chinuit foarte, pâna la moarte, prin taierea capului pe care apoi l-au aruncat în apele Tungiei, un afluent al râului Marita, în sudul Dunarii. Asa s-a savârsit de moarte muceniceasca Parintele si Mitropolitul Antim al Tarii Românesti, a carui pomenire ramâne înscrisa pentru vesnicie în cartea Bisericii si neamului românesc.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Filimon, episcopul Fortunianu si a Sfintei Mucenite Gaiani.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor cincisprezece Mucenici, care au fost bagati în corabie si aprinzând corabia cu foc, s-au înecat în mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Fumatul si Sanatatea

"Despre nocivitatea fumatului"

Fumul de tigara contine 4000 de substante nocive, dintre care peste 40 sunt cancerigene; la cateva secunde dupa primul fum substantele cancerigene intra in plamani, iar dupa cateva minute ritmul inimii si tensiunea cresc, laringele si ochii se irita si monoxidul de carbon intra in sange.

Peste 80% din cazurile de cancer pulmonar apar la fumatori, al caror risc de a face aceasta boala este de 10 ori mai crescut decat la nefumatori; -riscul de a face infarct miocardic este dublu pentru cei care fumeaza; -copiii nascuti din parinti fumatori sunt mai predispusi sa faca pneumonie sau bronsita in primul an de viata; -cei care sunt casatoriti cu o persoana fumatoare sunt de 4 ori mai predispusi sa moara de cancer pulmonar, datorita fumatului pasiv; -fumatul favorizeaza aparitia cancerului de buze, limba, laringe, esofag, vezica, stomac.

O tigare arde in medie 12 minute, timp in care polueaza mediul inconjurator, obligandu-i pe cei din jur sa "fumeze" pasiv; -fiecare tigara fumata va scurteaza viata cu 14 minute si jumatate; -riscul de a avea un atac de inima este de 250 de ori mai mare daca fumezi; -riscul de a te expune la emfizem pulmonar este de 80 de ori mai mare daca fumezi.

Fumatul cauzeaza o respiratie neplacuta, ingalbeneste dantura, ingrasa parul, imbacseste hainele, lasa pete galbene pe degete si buze, grabeste aparitia ridurilor, scade rezistenta la raceala si gripa; -o persoana care fumeaza timp de un an un pachet de tigari pe zi va avea un litru de gudron depozitat in plamani. Cateva sfaturi pentru a renunta la fumat -anunta-ti prietenii si familia ca te lasi de fumat; promisiunea publica iti va intari vointa.

Nu te gandi ca renunti pentru totdeauna, renunta doar pentru o zi, apoi repeta aceasta pentru fiecare zi; -elimina toate lucrurile din jurul tau care ti-ar putea aminti de fumat: tigari, scrumiere, brichete etc. -fa-ti o provozie de morcovi, pastile mentolate, guma de mestecat fara zahar, etc., de care sa te poti folosi cand simti nevoia sa fumezi; -cu banii pe care ii economisesti dupa prima saptamana de renuntat la fumat cumpara-ti ceva ce iti doreai de mult; -aminteste-ti ca peste 30 de milioane de oameni au reusit sa se lase de fumat.

Un Preot Din Republica Moldova Este Glumet!

Pr... Cazacu Gheorghe. Un sistem din Basarbia!!!

Elena Sbarcea are nevoie de Ajutor!

Sunt Elena. Mama lui Radu, un copil care nu merita o mama nevazatoare. Am 35 de ani, sunt o persoana activa, vesela si optimista. Ma confrunt cu o afectiune care se incapataneaza sa ma duca la orbire. Mi-am jurat sa nu ma las invinsa de niste celule care nu vor sa traiasca.

Mi s-a oferit o sansa si apelez la ajutorul OAMENILOR din dumneavoastra. La institutul Beike din China se poate trata afectiunea cu transplant de celule stem. Medicii de acolo au estimat costurile pentru tratament la 20.000 USD. Pentru a putea urma tratamentul,trebuie sa strang acesti bani pana la data de 12 octombrie. Sunt sigura ca exista oameni cu suflet care ma pot ajuta. Va multumesc!

Vizualizaţi profilul meu complet

Pentru persoanele care pot si doresc sa ajute:

Cont LEI - RO29 RNCB 0318 0045 2226 0001cont EURO - RO12 RNCB 0068 0045 2226 0003 - swift RNCBROBUBCR Ghencea, titular de cont Elena SbarceaSe pot primi donatii prin Paypal la adesa de e-mail:elena.sbarcea@gmail.com

Sfinte Dumnezeule....

Sfinte Dumnezeule, gl. I, de Kiriac Ioanid Byzantion Muzica Ortodoxa

Troparul Sfintilor Romani

PACATUL AVORTULUI

Pentru ce se căsătoresc oamenii? Pentru a îndeplini trei scopuri: să înmultească neamul omenesc, să se ajute reciproc, să stârpeascâ patimile desfrânării. Deci doi tineri când se căsătoresc, dacă încalcă unul din cele trei scopuri, fac un mare păcat. Unul din cele trei scopuri care se încalcă foarte des este cel al înmultirii oamenilor, al procreării.

Nu lasă mersul normal al vietii, ci îsi programează câti copii să facă, după bunul lor plac. Lasă un copil sau doi să se nască si restul îi aruncă la canal. Cea mai oribilă crimă este avortul, când mama îsi omoară propriul copil. Nici animalele nu fac asa ceva, dimpotrivă nasc câti pui le dă Dumnezeu si îi iubesc foarte mult. Toate păcatele se pot ierta, spun Sfintii Părinti, dar păcatul acesta al avortului, al crimei asupra unui suflet nevinovat poate fi iertat doar cu pretul unor osteneli, nevointe, al unei pocăinte care pot dura viata întreagă.

Sângele acelui prunc nevinovat strigă din pământ. Acei prunci avortati plâng înaintea lui Dumnezeu si cer răzbunarea sângelui vărsat de mamă. Cel mai mare bine pe care-1 poti face în viată, ca om căsătorit, este să dai viată mai departe. Oricât ai posti, oricât te-ai ruga, oricât ai da de pomană, oricâtă nevointă ai face în viată, nu este mai mare lucru ca atunci când dai viată unui om. Toti Sfintii din ceruri cu toti îngerii si întregul cer se bucură când se naste un copil. Singură mama poate să facă o asemenea minune, ea este singurul laborator ce poate da nastere unei fiinte umane. Dacă refuză a da nastere, a da viată, refuză ea însăsi a avea viată vesnică.

Majoritatea femeilor, foarte comod, justifică faptul că nu nasc copii mai multi datorită contextului în care trăiesc: că nu au cu ce să-i hrănească si să-i crească. Insă aceasta este o mare cursă pe care le-o întinde satana. Trebuie să fim constienti că Dumnezeu niciodată nu va da voie să se nască un copil fară a avea asigurată bucătica lui de pâine. Este un mers firesc si natural al lucrurilor să se întâmple asa. Atunci când nu avem credintă în Dumnezeu se produce nefirescul, nenaturalul.

Atunci când cineva avortează nu are credintă în Bunul Dumnezeu, în faptul că El este deasupra si va ocroti acel copil; lipsind credinta în Dumnezeu se ajunge la păcatul pruncuciderii, adică al avortului.

LUMEA IN CARE TRAIM

PRIMA ORAZIONE

O Signore, Gesu Cristo,,dolcezza eterna di coloro che Ti amano, gioia che trapassa ogni gioia ed ogni desiderio, salvezza ed amore di coloro che si pentono, ai quali dicesti:" Le mie delizie sono con i figli degli uomini" e Ti sei fatto uomo per la loro salvezza, ricordati dei motivi che Ti spinsero a prendere la carne umana e di tutte le sofferenze che sopportasti dal momento della tua incarnazione fino al tempo della tua santa Passione, cosi' come era stato decretato e ordinato dall' eternita' nel pensiero divino.

Ricordati del dolore che, come affermi Tu stesso, ebbe la tua anima quando dicesti:"La mia anima e' triste fino alla morte"e quando nell' ultima cena con i tuoi discepoli, dopo aver lavato a loro i piedi, Tu desti loro il tuo sacro corpo e il tuo prezioso sangue e, consolandoli con dolcezza, predicesti la tua imminente Passione.

Ricordati del tremito, dell' angoscia e del dolore che sopportasti nel santissimo corpo prima di salire sul patibolo della Croce quando, dopo aver pregato per tre volte il Padre, coperto del sudore di Sangue, fosti tradito da uno dei tuoi discepoli, preso dal tuo popolo eletto, accusato da falsi testimoni, ingiustamente condannato a morte da tre giudici al tempo solenne della Pasqua, tradito, deriso, spogliato dei tuoi vestiti, bendato e schiaffeggiato, legato alla colonna, flagellato e coronato di spine.

Per il ricordo che serbo di queste pene Ti prego, dolcissimo Gesu', di concedermi prima della mia morte, una vera contrizione, una sincera confessione e la remissione di tutti i miei peccati.Amen.

O dolcissimo Singore Gesu' Cristo, abbi misericordia di me peccatore. O Gesu', Figlio di Dio, nato da Maria Vergine, per la nostra salvezza crocifisso, regnante ora in cielo, abbi pieta' di noi.

PSALMUL 50

Cum sa fii un adevarat crestin ?

Te-ai Intrebat vreodata ce inseamna sa fii mantuit si cum poti fi un adevarat crestin?

Aceasta este întrebarea la care trebuie sa raspunda fiecare om, pentru a fi fericit si a gasi siguranta vesniciei.
Poate sunt lucruri în viata ta, care par sa nu mearga bine. Ai încercat multe solutii pentru a le îndrepta, dar acestea au dat gres. Daca înca nu ai gasit raspunsul pe care îl astepti, de ce n-ai lua aminte la ceea ce Dumnezeu ar vrea sa-ti spuna ?
Cuvantul lui Dumnezeu cuprinde raspunsuri concrete la orice întrebare, iar Domnul Isus ,are solutii si pentru problema cu care te framanti astazi !

Poate ca povara sufletului tau este cauzata de faptul ca:




- Te simti vinovat si nu stii cum sa gaseste liberare si pace ?
- Ti-ai facut planuri pentru viitor, dar n-ai siguranta ca se vor împlini ?
- Esti singur si ai nevoie de cineva care sa te iubeasca si sa te înteleaga ?- Cauti fericirea si împlinirea în viata, dar nu o poti gasi ?
- Doresti sa stii cum poti sa ajungi mîntuit si cum sa fii un adevarat crestin ?

Raspunsul Bibliei a carei tema centrala este “Dragostea lui Dumnezeu” te include si pe tine.


Aceasta dragoste a fost descoperita atunci cand Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit în lume într-un chip asemenea noua. Desi a trait o viata fara de pacat, El a murit pe cruce pentru pacatul meu si pentru pacatul tau. A fost îngropat, dar a înviat dintre cei morti si este viu în vecii vecilor.



Fiindca Hristos a murit, pacatele tale pot fi iertate. Si pentru ca El a înviat si a biruit moartea, tu poti avea viata vesnica. Aceasta este “Vestea Buna” pe care Dumnezeu o descopera prin Evanghelie. Poti avea acest dar al iertarii si siguranta vietii vesnice, numai daca îl primesti pe Hristos în mod personal.Dumnezeu asteapta acest raspuns de la tine! Versetele urmatoare arata care este partea lui Dumnezeu si care este responsabilitatea ta în acest proces :



Dumnezeu Te iubeste !


Cel mai cunoscut verset al Bibliei, arata cat de mare este dragostea lui Dumnezeu:“atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica “ Ioan 3:16În dragostea lui, Dumnezeu vrea sa-ti stearga pacatele si sa-ti dea pace, bucurie si libertte, nu numai pentru viata de aici ci si pentru vesnicie.



Tu esti pacatos !

Poate ca ai auzit pe unii spunînd: “ sunt un om obisnuit, ca toti ceilalti; nimeni nu este perfect ! Biblia arata însa ca toti oamenii, oricine s-ar pretinde ei a fi, înaintea lui Dumnezeu sunt pacatosi: “caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu“ Romani 3:23.Cu totii stim ca am facut lucruri gresite, care ne-au separat de Dumnezeu. Pentru ca El este Sfînt, iar noi nu ! Iar acest pacat aduce pedeapsa.


Dupa cum un sofer trebuie sa plateasca pentru ca a incalcat legea circulatiei, si omul trebuie sa plateasca pentru pacatul care l-a savarsit; si “plata pacatului este moartea “ Rom.6:23.Aceasta pedeapsa, daca vei continua sa pacatuiesti, îti va aduce nu numai moartea fizica ci si despartirea de Dumnezeu si osanda vesnica în iad.


Hristos a platit pentru noi !

Poate crezi ca trebuie sa faci fapte bune, sa mergi la Biserica, sau sa ai o religie, ca sa poti plati pentru vina pacatelor tale! Fiul lui Dumnezeu deja a achitat pretul. “..Dumnezeu îsi arata dragostea fata de noi prin faptulca, pe cand eram noi înca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.“ Rom 5:8


Salvarea este prin Har !
Cuvantul “Har” înseamna “ dar nemeritat”. Acesta arata ca Dumnezeu îti ofera ceea ce nu meriti, sau ceea ce nu poti castiga singur, fara sa te coste nimic. Trebuie numai sa-L accepti pe El prin credinta !“ Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni .“ Efeseni 2:8-9



Trebuie sa Hotarasti acum !
Iisus Hristos asteapta hotararea inimii tale. Primindu-L pe El în inima ta, vei deveni copilul Lui, pentru ca : “..tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” Ioan 1:12-13. Ca si copil a Lui Dumnezeu, ai siguranta mostenirii si viata vesnica.Ai vrea sa-I dai acest raspuns spunând:


“ Doamne Iisuse; recunosc ca sunt pacatos, dar cred ca Tu ma iubestisi ai murit pentru pacatele mele. Iarta-mi pacatele si da-mi eliberarea Ta. Te invit ca Mantuitor si Domn alvietii mele si te rog sa ma ajuti sa Te urmez cu credinta pana la capatul vietii mele , avand siguranta iertarii si-a vietii vesnice. “

TRAIAN DORZ

Va Invit sa urmariti acest mic filmulet in "memoriam"pentru fratele Traian DorzColoana aceea fara sfarsit care-l conduce spre locul de dincolo nu este una mortuara, ci una a vietii. Chiar daca nu am fost trupeste acolo, ma gasesc asazi printre aceia care calca pe urmele acestui “titan” al credintei, spre limanul fericirii si sfinteniei eterne.

PREZENTA TA (SPERANTA)

"IADUL CATEVA IDEII"

Din cate imi amintesc, aveam in jur de 15 ani cand am inceput sa fiu foarte sceptic in privinta notiunii de iad si diavol.

Nu m-a fortat nimeni si nu am fost influentat de nimeni sa ma razgandesc, nu citisem nici macar o pagina de filosofie pe aceasta tema pana la vremea aceea.

A fost un prim si foarte puternic val de scepticism ce a venit din propria mea gandire, destul de imatura pe atunci si lipsita de mijloacele si argumentele de care aveam nevoie ca sa ajung la vreo concluzie valida.Sa spun sincer, eram obosit sa traiesc cu acea frica de eterna pedeapsa pe care o puteam primi daca nu urmam regulile dogmei crestine.

Parintii imi spuneau - tragand un oftat inainte - sa stau linistit, ca eu... eu n-am pacate. Dar profesorul de religie de la scoala nu spunea acelasi lucru. Cu zambet pe buze si cu mult calm, ne explica de ce trebuie sa fim duminica prezenti la biserica si ce se intampla daca lipsim mai mult de x duminici - daca nu imi amintesc gresit, cadeam in nu stiu ce pacat, pe care nu il mai puteam indrepta.

Eu nu stiam asta, am fost surprins. Nu retin detaliile intrucat au trecut cel putin 10 ani de atunci, dar stiu ca incepuse sa imi fie frica de ideea ca pot pacatui fara sa imi dau seama. Cine stie cate alte reguli am incalcat.Indata ce am pus notiunea de iad sub semnul intrebarii, frica a disparut. Si, da, mai intai m-am indoit de diavol si apoi de dumnezeu.

Caci eram crestin doar pentru ca exista diavolul si iadul, la fel cum sunt toti copiii de parinti crestini, nu? Desi sunt sigur ca si multi adulti sunt crestini din exact acelasi motiv (poate chiar exclusiv).Este normal sa fii de acord cu o pedeapsa cu tortura eterna in focurile iadului pentru nerespectarea regulilor unui dumnezeu care refuza sa dea dovezi ale existentei sale? Si, subliniez, vorbim despre eternitate.

Isi poate inchipui cineva eternitatea? Linia timpului tinde spre infinit. Tortura, durerea vor fi astfel nelimitate atat in intensitate cat si in durata. Nu stiu cum este posibil asa ceva, dar facand abstractie de faptul ca iadul nu poate fi definit incat sa il intelegem, trag doar simpla concluzie ca pedeapsa ar fi una crunta.

De ce are nevoie acest dumnezeu, in pozitia de fiinta suprema si creator atotputernic al nostru, de atata iubire si adorare? Si de ce e perfect dispus sa pedepseasca atat de crunt pe cei ce nu il simpatizeaza sau pe cei care arata aceste sentimente fata de alti idoli? Este dumnezeu gelos? Este nesigur pe el? Si de ce trebuie noi, dintre toate creatiile sale, sa il idolizam? Nu vad copaci idolizandu-l, nu vad pasari, nici macar delfini. Doar oameni.Daca eu construiesc o masinarie care sa imi zica in fiecare zi "Andule, tatal meu, creatorul meu, lumina mea, esti cel mai tare, frate!", e ceva foarte foarte in neregula cu mine.

Daca asa un comportament nu e demn de o fiinta umana, de ce e demn de o zeitate?Un crestin ar putea spune urmatorul lucru in raspuns la aceste nelamuriri. Ca dumnezeu nu pedepseste pe nimeni prin vointa lui, ci oamenii sunt rai si pacatuiesc si, implicit, isi rezerva un bilet de dus direct spre iad. Dar... dumnezeu a pus sistemul in functiune si el permite ca asta sa se intample. Fiind atotputernic n-ar fi o problema ca el sa crute pe oricine de aceasta sentinta, decat daca nu este atat de iubitor pe cat se spune.Nici un ateu nu vrea sa "arda" in iad. Nici un ateu nu a ales sa se nasca intr-o lume in care sa nu existe dovezi pentru existenta lui dumnezeu. Alegerea ar fi a dumnezeului si doar a lui.

Fiind atotstiutor - ceea ce implica si faptul ca el cunoaste viitorul fiecarui om inainte sa se nasca - a creat ateii stiind inca de la inceput ca nu vor crede in el si ca vor fi condamnati pe veci, iar pe parcursul intregii lor vieti a refuzat sa ii convinga de contrariu. Poate fi un dumnezeu mai nedrept de atat?Cat despre crestinii care sunt satisfacuti de ideea ca unii din jurul lor, poate chiar apropiati, ar putea sfarsi astfel pedepsiti si arunca amenintari in acest sens, nu pot decat sa ii consider, pur si simplu, oameni rai. Nu pentru amentintarea in sine, caci asta nu inseamna nimic pentru un ateu. E ca si cum i-as ameninta eu pe ei cu fulgerul lui Zeus.

Dar nu pot pune convingerile religioase ca singur motiv pentru care un om este convins ca semeni de-ai lui, ce nu i-au gresit cu absolut nimic, merita cea mai crunta pedeapsa posibila, fie ea si fictiva.

MARTURISIREA CREDINTEI MELE STRAMOSESTI

Drept Slăvitoarea noastră credinţă, după cum ne învaţă Sfinţii Apostoli, cei aleşi de însuşi Mântuitoriul Hristos şi după Sfinţii noştri Părinţi, cei cari prin darul Duhului Sfânt şi prin marea lor osteneală au aşezat Legea cea Nouă a Darului, Legea cea mântuitoare a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, şi au întorlocat pre Maica nostră, pre Sfânta Biserică cea Drept Slăvitoare, cu veşnicul ei Mire şi Arhiereu – Iisus Hristos Mântuitoriul, pre cari tot ei au şi desăvârşit-o şi pecetluit-o cu cele Şapte Sfinte Soboare a toată lumea, apoi Sfânta nostră credinţă, stă şi se sprijineşte nu în sforăitoarele şi biruitoarele cuvinte ale înţelepciunii omeneşti, ci întru arătarea Duhului Sfânt şi a puterii Lui celei lucrătoare. Şi iarăşi: nu întru înţelepciunea omenească a lumii acesteia pieritoare şi putrede, cari nebunie şi babilonie este înaintea lui Dumnezeu, ci întru Puterea lui Dumnezeu este, au fost şi va fi Drept Slăvitoarea noastră Credinţă.
Iară noi, drept slăvitorii Creştini, fii ai Luminii celei ne stinse şi veşnice suntem şi credem întru Unul Dumnezeu, Tatăl a toate Ţiitoriul, Făcătoriul Ceriului şi al Pământului, şi a toate cele din Ceriu şi de pre Pământ, a celor văzute şi a celor nevăzute, şi Ziditoriul omului întâia oară, şi a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Său – Adam cel Nou şi Răscumpărătoriul păcatului celui mare al ne ascultării, săvârşit de strămoşii noştri cei întâi zidiţi: Adam şi Eva; şi al întregii lumi.
Acestea toate, cu voia Tatălui, cu puterea Fiiului şi cu darul Duhului Sfânt s-au făcut, cari şi este Puterea lui Dumnezeu cea lucrătoare, adică Sfânta Troiţă, Cea de o Fiinţă şi ne despărţită, în cari noi Creştinii cei botezaţi şi luminaţi credem şi o lăudăm, ne închinăm şi o Slăvim! Amin.
Prin urmare, noi credem în Puterea lui Dumnezeu cea de viaţă dătătoare, vie şi lucrătoare, şi nu în cuvinte omeneşti şi în deşert sunătoare, ca două talgere de alamă când se ating unul de altul, despre Dumnezeu şi puterea Lui… Iară Puterea lui Dumnezeu, prin oamenii Lui cei aleşi şi dăruiţi lucrează, şi se cunoaşte din a lor: credinţă, nădejde, dragoste, răbdare, iubire, smerenie şi toate faptele cele bune, cari toate din Dragostea cea Mare se nasc şi cari şi este Puterea lui Dumnezeu. Căci voia lui Dumnezeu, aici, pre acest Pământ, prin oamenii Lui cei chemaţi, curăţiţi, aleşi, sfinţiţi şi dăruiţi se lucrează, şi nu prin ritorii cei mult grăitori şi trândavi, cari în faţa Adevărului, adică a Puterii lui Dumnezeu, tac ca nişte peşti fără de glas. Iară unii mai trufaşi, umflându-se întru a lor deşartă mândrie, şi îndrăznind să “grăiască”, scot numai un glăsucior făţarnic, subţire şi molatec, precum oarecând stolnicul rătăcitului împărat Valens, împotriva trâmbiţei celei învăpăiate al Adevărului lui Dumnezeu -Vasilie cel Mare…
Amin. Amin. Amin. Şi Dumnezeului nostru Celui în Troiţă Sfântă arătat, lăudat şi închinat: Slavă! Slavă! Şi iar: Slavă! Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

"VREMURI DE ADUCERE AMINTE"

-Daca niciodata nu ai fi cunoscut tristetea,de unde ai fi stiut ca Eu aduc mangaierea?
-Daca nu ai fi gresit niciodata,cum ai fi putut afla ca Eu sant iertator cu cei care gresesc?

-Daca le-ai fi stiut pe toate,pe ce baza ai astepta acum un raspuns la intrebarile tale?
-Daca niciodata nu ai fi avut un necaz,de unde ai sti ca la necaz Eu iti vin in ajutor?
-Daca niciodata pana acum nu ai fi fost frant,de unde ai fi stiut ca Eu pot face toate lucrurile noi?
-Daca niciodata nu ai fi avut nici o problema, de unde ai sti ca Eu am rezolvarea oricarei probleme?
-Daca nu ai fi trecut niciodata prin nici o suferinta,cum ai putea intrezarii prin ce a trebuit sa treaca IiSUS pentru tine?

-Daca nu te-as trece niciodata prin foc,atunci cum crezi ca vei scapa de zgura din tine?
-Daca te-as fi dat de la inceput toate lucrurile,cum crezi ca le-ai fi putut aprecia din moment ce nu le-ai fi simtit lipsa?
-Daca nu te-as fi disciplinat niciodata,de unde ai sti ca te iubesc?
-Daca ti-ar sta totul in putere,cum ai mai invata sa depinzi de Mine?
-Si daca viata ar fi perfecta,ce nevoie ai mai avea de mine?
-Doamne,Tu toate le stii.Mai este ceva ce ai vrea sa ni se spuna noua,copiilor Tai,acum la inceput de an?Dumnezeu a zambit si a spus:
-Doar atat:Nu uitati ca Sant aici,cu voi,in toate zilele vietii voastre si nici un cuvant rostit de Mine nu este lipsit de putere.

Pr. Diacon Cazacu Gheorghe.

A FI CRESTIN INSEAMNA SA TE INCREZI IN IISUS

A fi creştin înseamnă să te încrezi în Hristos ca şi Mântuitor al tău
Pavel nu scrie numai despre cunoaşterea lui Hristos, ci şi despre faptul de a-L cîştiga pe El şi de a fi găşit de El. Apoi apostolul explică lucrul acesta printr-un contrast: anu avînd o neprihănire a mea care vine prin lege, ci acea care … vine de la Dumnezeu prin credința în Hristos. Pavel vorbeste aici despre neprihănirea lui Dumnezeu. Despre ce este vorba?
Într-ucît Dumnezeu este neprihănit, este logic că putem sta în prezenţa Lui numai dacă şi noi suntem neprihăniţi. Dar unde putem obţine acea neprihănire care să ne dea dreptul să stăm înaintea lui Dumnezeu? Există doar două răspunsuri posibile la această întrebare.
Primul răspuns este că putem încerca să avem neprihănirea noastră, prin faptele noastre bune şi prin împlinirea datoriilor religioase. Mulţi oameni fac încercarea aceasta, dar această încercare este sortită falimentului pentru că înaintea lui Dumnezeu toate faptele noastre bune sunt ca o haină mînjită (Is. 64:6). Toţi acei care au văzut puţin din gloria lui Dumnezeu au fost copleşiţi de sentimentul păcătoşeniei. Este imposibil să devenim destul de buni în faţa lui Dumnezeu ca El să ne poată accepta datorită bunătăţii noastre. Dacă considerăm, totuşi, că putem, atunci probabil ca avem o concepţie foarte modestă despre Dumnezeu, sau una prea înaltă despre noi. Sau probabil amîndouă.
Singura alternativă pentru a atinge o neprihănire acceptabiă de Dumnezeu este să o primim ca un dar de la Dumnezeu, punîndu-ne încrederea în Isus Hristos. Pentru că Isus Hristos singur a trăit o viaţă perfectă, El n-a avut păcat ca să fie nevoie de ispăşire. Totuşi, pe cruce El s-a identificat cu lipsa noastră de neprihănire, a purtat păcatul nostru, a plătit pentru pedeapsa care ne revenea nouă, şi a murit în locul nostru (2 Cor. 5:21).
Deci dacă venim la Hristos şi ne punem încrederea în El, se întîmplă ceva minunat; El ne ia păcatele noastre şi ne îmbracă în schimb cu neprihănirea Lui. Astfel putem să stăm înaintea lui Dumnezeu, nu din cauza neprihănirii noastre, ci pentru că Isus Hristos cel neprihănit a murit pentru noi şi a fost înviat din morti.

SA IUBIM PE DUMNEZEU

"Dumnezeu trebuie să fie pricina tuturor faptelor noastre şi, deci, împlinirea lor"
Să sfinţim toate faptele noastre, chiar dacă ni se par mici şi neînsemnate, ştiind că fidelitatea în lucrurile mici este semn al fidelităţii în lucruri măreţe.

Să ne angajam ca, prin orice mijloc, gândurile noastre să fie mereu orientate spre sfinţenia noastră, ca să nu ne numărăm printre cei care aspiră la un înalt grad de sfinţenie fără să dea atenţie mijloacelor prin care o pot ajunge.

Există şi pentru noi riscul de a ne considera perfecţi numai pentru că dorim să fim perfecţi şi astfel, trufia se va instaura în inimile noastre aducând cu ea nefaste consecinţe, expunându-ne pericolului de a ne opri sau chiar a renunţa la acest ideal.
Preocuparea noastră continuă să fie aceea de a sfinţi toate faptele noastre, oricât de neînsemnate pot fi, împlinindu-le numai din iubire pentru Dumnezeu.

Mereu cu gândul la infinita îndurare a Domnului ne va inspira o confidenţă filială şi vom fi purtaţi să-i cerem ajutorul pe drumul perfecţiunii. El va face ca sfinţenia lui să ne inspire o adâncă ură faţă de păcat, iubire pentru sacrificii, generozitate şi dezlipire de creaturi şi de noi înşine.

Sigur este că nu-l vom putea iubi cu adevărat pe Dumnezeu fără ca mai întâi să-l cunoaştem; mijloacele pe care le avem la dispoziţie pentru a atinge acest ideal sunt rugăciunea şi obişnuinţa de a-l vedea pe Dumnezeu în toate lucrurile, persoanele şi evenimentele.
În tăcere şi în rugăciune Dumnezeu vorbeşte inimilor noastre; acolo se poate desluşi vocea lui. Acolo El luminează inteligenţa noastră, aprinde inimile noastre şi arde voinţa; acolo Duhul Sfânt comunică harurile înţelepciunii, a înţelegerii, a ştiinţei prin care ne permite să gustăm adevărurile de credinţă; ne ajută să le iubim şi să le punem în practică. Astfel se stabileşte o intimă uniune între Dumnezeu şi inimile noastre.

• Să-i cerem lui Dumnezeu ca mintea noastră să rămână mereu în El, în orice circumstanţă şi loc şi să ne ajute ca totul să înfăptuim numai pentru El şi gloria lui, nicicând pentru creaturi.

CREDINTA ESTE IN NOI OAMENI

Domnul nostru Iisus Hristos după ce le spune ucenicilor o pildă cu un tâlc aparte, oarecum greu de înţeles pentru mintea noastră plină de păcat, concluzionează astfel: “Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.” (Luca 16, 10).
Domnul Hristos ca Dumnezeu, Care ne-a conceput pe fiecare dintre noi, şi ca Unul ce ştie tot ce se află în trupul şi în mintea noastră ne descoperă o taină mare. Cine le face bine pe cele mici sigur le va face bine şi pe cele mari, iar cine nu le face bine nici pe cele mici atunci la fel va fi şi în cele mari. Sau cine este corect şi drept în cele neînsemnate şi în cele importante va fi la fel, iar cine este nedrept în cele mici va fi incorect şi în cele mari.
Poporul nostru are o vorbă: “cine fură azi un ou mâine va fura un bou”, care parcă e ruptă exact din vorbele Mântuitorului. Am încercat şi eu de multe ori să le fac pe cele mari bine şi de multe ori am eşuat, am vrut şi încă mai vreau să fac lucruri importante, încă am vise mari pe care aş vrea să le realizez, dar poate nu e încă timpul, poate nu sunt încă pregătit, poate nici pe cele mici nu le fac cum trebuie, cum oare ar putea cineva să-mi încredinţeze să le fac pe cele mari.
Dacă eu nu mă pot abţine de la o bucăţică de ciocolată cum să mă pot abţine de la a judeca pe cineva? Dacă eu nu reuşesc să respect toate regulile de circulaţie cum voi putea oare respecta poruncile mari ale Evangheliei? Dacă mă supăr pe prieten cum o să pot să-l iubesc pe duşman? Dacă nu mă bucur de lucrurile mici ale vieţii de zi cu zi cum mă voi bucura de cele mari?
Dacă fiecare am face lucrul care ne este dat cu mare atenţie şi cu drag, cât de neînsemnat ar fi el, ce frumoasă ar mai fi lumea! Chiar de mături, sau speli vasele, sau scrii o scrisoare, sau lucrezi la calculator, sau alt lucru de faci, să-l faci în aşa fel încât să nu mai pună cineva mâna după tine. Să-ţi fie drag de ce ai făcut la sfârşit.
Era o vorbă la noi: “să le faci pe cele neînsemnate ca şi cum ar fi foarte importante şi pe cele foarte importante ca şi cum ar fi neînsemnate.”
Primul pas spre a face lucruri mari este să le faci pe cele mici bine. Nimeni nu ne va încredinţa vreodată vreun proiect mare sau vreo responsabilitate mai importantă fără să vadă că ne descurcăm în cele mici. Nu vom putea lăsa păcatele mari dacă nu încercăm să le lăsăm pe cele mici şi neînsemnate, dar care sunt totodată foarte multe.
Ce ne-a zis Domnul Hristos se aplică în toate aspectele vieţii.
Începeţi în toate cu cele mici, şi apoi să vă gândiţi la cele mari.

DIN SUFLET PENTRU : FLORENTINA AJUTOR!

Am primit astazi urmatorul mesaj in care flory spunea:
"Hristos a inviat ...........va rog din suflet sa ma ajuta-ti am mare nevoie de ajutorul dvs."

Am intrat pe blogul lui Florentina si iata despre ce este vorba:
" Nu prea ma pricep la scris imi este greu sa scriu din cauza vederii, dar nu ma dau batuta si lupt incontinoare cu boala mea , imi doresc din suflet sa traiesc.Sunt o fata foarte bolnava si lupt zilnic pentru viata mea , in anul 2001 mi sa facut foarte rau si la recomandarea medicului specialist am facut o rezonanta magnetica -rezultatul acestei analize fiind tumora pe nervul optic stang.In luna Iunie 2001 am fost operata la spitalul Bagdasar-Arsenie din Bucuresti ,in urma operatiei mi-am pierdut vederea la ochiul stang ,si in urma rezultatului biopsiei am inceput citostatice lunar la I.O.B Fundeni ,Din anul 2001 am facut lunar citostatice pana in luna august 2004 cand tumora a recidivat din nou ,si parca nu era deajuns am facut si hidrocefalee , in luna septembrie 2004 am fost din nou operata tot la spitalul Bagdasar-Arsenie, in urma acestei operati mi sa pus un dren*furtunas* din cap pana in vezica urinara sa mi se scurca lichidul encefalorahidian .Acest dren trebuie sal port in corpul meu toata viata.Dupa ceea dea doua interventie am inceput din nou cu citostatice pana an luna decembrie 2005 cand am inceput sa ma simt foarte foarte rau,afland ca tumora recidivase din nou dar de data aceasta pe chiasma optica, riscand in scurt timp sa-mi pierd vederea si la ochiul drept.Ceea dea treia interventie nu se mai putea face la noi in tara deaceea parinti mei au luptat pe toate caile *presa, povestiri adevarate,daruiesti si castigi*Datorita oamenilor cu suflet mare pe data de 15.02.2006 am fost operata in Germania salvandumi-se vederea la un singur ochii , ochiul drept.Dupa aceata operatie am urmat timp de 2 ani un tratament din Germania unde mam simtit cat de cat mai bine.In luna decembrie 2008 a inceput din nou calvarul , dureri foarte mari de cap stari de voma ameteli, dureri insuportabile de burta .In luna ianuarie 2009b am fost din nou operata de acumulare de lichid la burta*lichidul de la cap nu mai ajungea in vezica urinara, si se aduna in burta*Dupa aceasta operatie mam simtit doar 2 saptamani bine , au inceput din nou durerile foarte mari de cap si am fost internata de urgenta la Institutul Oncologic unde timp de 3 saptamani sa incercat cu toate calmantele posibile sa ma lase durerilr , dar degeaba.Am facut din nou un RMN ,rezultatul fiind Tumora occipitala dreapta , si tumora parietala stanga .La noi in tara nu mai pot fii operata concluzia medicilor fiind sa incep din nou citostatice la Institut.Am facut deaja 2 cure si ma simt putin mai bine.Parinti mei au trimis un dosar medical in Elvetia si asteptam raspunsul medicului neurochirug.Situatia financiara a familiei mele ,este precara venitul lunar fiind de 800 ron la 4 persoane ,parintii mei nu mai iau banii nici pentru deplasarile la Bucuresti sa fac cura de citostatice ,imprumuta de fiecare data cand trebuie sa plec ....au o groaza de datori , imi este frica sa nu ne pierdem si casa din cauza datorilor.Si mama mea are probleme mari de sanatate , dar pentru ea nu conteaza decat sa ma fac eu bine.Imi pun toata speranta in oamenii cu suflet mare , care ma pot ajuta cu orce suma cat de mica sa-mi pot urma tratamentul cu citostatice , si sa ajung in Elvetia pentru tratament...Cine ma poate ajuta , am conturi deschise la:

BCR TULCEA pe numele mamei mele DIMA CAMELIARON. RO03RNCB0256043257570001EURO. RO46RNCB0256043257570003USD. RO62RNCB0256043257570006TELEFON. 0743997523adresa. strada pelinului nr 1 bl 1 sc c ap18.jud tulcea loc tulceacard. DIMA FLORENTINA VALENTINACOD. IBAN-RO45RNCB0629101272940001CIC- 10127294Doamne ajuta.

"P.S. Dragii mei, am deovedit in cazul Corinei ca impreuna putem da o mana de ajutor. Iata ca Florentina impresionata de ceea ce am putut face impreuna, a indraznit sa ne ceara ajutorul. Haideti sa o luam de la capat, gandindu-ne ca Florentina ar putea fi cel mai bun prieten al nostru. Eu sunt alaturi de Florentina, voi?

UN MATERIAL CE TE INCURAJEAZA SPIRITUAL

Am primit Acest material , foarte frumos din Partea fratelui , nostru "Sorin Micutiu" Ostas al Domnului .

Din perioada copilăriei mi-a rămas întipărit în minte felul de organizare a armatei în caz de război. Armata adversă se informează prin toate mijloacele de care dispune, despre puterea pe care o deţinem, despre armele pe care le avem în dotare, despre capacitatea soldaţilor de a ţine piept unor dezinformări din partea inamicului, despre posibilii dezertori ce se pot alia cu in amicul. În urma acestor informări, tabăra adversă, cunoscând punctele slabe ale celeilalte, pregăteşte un plan sau mai multe de luptă.

Războiul "împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpâniilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti..."(cf. Efeseni 6, 12), este o realitate. Vrăjmaşul-diavol caută pe toate căile să ne robească, încercând fel şi fel de ispitiri pentru a ne târî pe calea păcatului şi a pierzării.

Pentru a nu fi cucerit sufletul, pentru a nu fi robită inima, fiecare om trebuie să opună o dârză rezistenţă, dând dovadă în faţa acestei realităţi de "buni ostaşi ai lui Hristos" ( cf. 2 Timotei 2, 3).Spre deosebire de celelalte războaie despre care învăţasem în armată, războiul acesta duhovnicesc, între "tabăra binelui" şi "tabăra răului" este continuu, nu se poate vorbi despre un armistiţiu.

Vrăjmaşul este necruţător, el nu depune niciodată armele, se preface doar şi de aceea este necesar ca ostaşii lui Hristos să fie mereu veghetori şi să aibă armele de lovire şi de apărare pe care le dă Duhul Sfânt (Efeseni 6) asupra lor.Biserica lui Hristos a început acesastă luptă încă din timpul întemeierii ei în chip nevăzut prin Jertfa pe Cruce a Domnului Iisus. El Însuşi a spus despre Biserica sa că: "porţile iadului nu o vor birui" (cf. Matei 16, 18). O, şi câţi creştini nu dorm crezând că ei nu trebuie să facă nimic sau se pornesc la luptă cu diavolul fără a-i cunoaşte strategia şi armele pe care le foloseşte acesta, căzând, mai devreme sau mai târziu, biruţi de el.Pentru o biruinţă sigură, mai întâi de toate trebuie căutat înlăuntru nostru, al fiecăruia, potenţialul duşman. Când spun lucrul acesta ,mă gândesc la eul nostru, acesta trebuie detronat întâi, pentru ca în locul lui să vină Hristos, Firea cea veche trebuie răstignită şi înlocuită cu o fire nouă, în Hristos. Apoi, o dată înrolaţi în oştirea lui Hristos, nu mai putem fi prieteni cu lumea: "Cine va voi să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş lui Dumnezeu" (cf. Iacov 4, 4).

Aşadar, şi prietenia cu lumea trebuie întreruptă.Biruinţa ma poate fi garantată şi de felul în care se aplică în viaţa fiecărui ostaş "regulamentul de disciplină", Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta se cere să fie cunoscut şi pus în practică de fiecare ostaş. Cine se abate de la "Regulament" riscă "pedeapsa cu moartea" căci "plata păcatului este moartea". Totodată trebuie ştiut că în această luptă nu au nici o şansă cei fricoşi sau laşi. Vrăjmaşul râde de aceştia, pentru că ştie că din partea lor nu va primi nici o vătămare.Să dăm deci frica la o parte şi, precum David, cu curaj să ne aruncăm în luptă pentru a-l birui pe Goliatul de azi. Vom avea surpriza ca în această luptă vrăjmaşul să nu iasă în faţă precum Goliatul lui David, batjocorind şi scoţându-şi în evidenţă armele pentru a ne intimida ci, dimpotrivă, zâmbind prietenos şi căutând să facă pace. Nu trebuie luat în serios. În spatele surâsului său se ascunde momeala, "bomba" ce va exploda cu siguranţă.

Vrăjmaşul are o capacitatea extraordinară de a-şi muşamaliza atacurile, strategia, armele, făcând astfel ca mulţi creştini înrolaţi cu adevărat în oştirea lui Hristos să depună armele zicând:"Nu există diavol!" sau să creadă că este mai bine să cadă la pece prin diverse compromisuri.Câmpul de luptă este mare şi este plin de ostaşi căzuţi, care au început bine dar au sfârşit rău acest război. Strategia vrăjmaşului se schimbă mereu şi despre ea se poate vorbi mult dar, cred că un lucru nu trebuie scăpat din vedere, şi anume, că diavolul nu trâmbiţează niciodată înainte de atac. El vine şi ne atacă atunci când nici nu ne aşteptăm. Să fim treji şi gata orişicând de luptă!"Staţi deci tari, având mijlocul încins cu adevărul şi îmbrăcaţi-vă în platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evengheliei păcii. pe deasupra tuturor acestora luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoate ale celui rău" (cf. Efeseni 6, 14-15)

Multumim Frate In Domnul .

OPREAN CORINA, ARE NEVOIE DE AJUTORUL DVS.!

Va Rugam Sa sariti In Ajutorul! ,Necazului Nostru , Si Sa fiti Uniti Mana de la mana Sa punem un Ban , ca o sa fim Mari , Si vom Construi o Comoara in Cerul Sfant.

Oprean Corina, mama a doi , copii din localitatea Deva jud. Hunedoara are urgent nevoie de ajutorul dumneavoastră!A fost diagnosticată cu o tumoare pe creier, care i-a rupt un vas de sânge, medicii din Timişoara unde este acum internată în stare gravă îi dau o şansă de 40% pentru a supravieţui, dar spun totodată că îi dau 90% şanse de a supravieţui dacă va face o intervenţie chirurgicală în Germania. Această operaţie nu se poate face în ţară, iar costul estimat este de 100.000 Euro . Deoarece situaţia financiară a familiei nu-i permite plata intervenţiilor medicale, orice sumă din partea dumneavoastră este binevenită.Pentru donaţii puteti folosi contul:

RAIFFEISEN BANKAdresa :B-dul Iuliu Maniu nr. 18 , Deva, 2700 - jud HunedoaraTel: +40 254 213 911Fax: +40 254 213 009Link catre pagina oficiala : www.raiffeisen.roOprean Samuel CristianCont Euro: Cont IBAN: RO47RZBR0000060011138542 Unitate: 28-AGENT.DEVACont Lei: Cont IBAN: RO74RZBR0000060009847665 Unitate: 28-AGENT.DEVAP.S.

Nu ezitaţi să trimiteţi anuţul mai departe şi cât mai repede!Vă mulţumim!

Să continuăm a ne ruga pentru Corina, veştile sunt bune!

Doamne ajuta! si prin Rugaiuni!

Diacon Cazacu Gheorghe Se roaga Pentru dvs. Amin.

INGERUL VA IUBESTE .

MUCENITA ALEXANDRA 21 APRILIE

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Alexandra împărăteasa şi a slugilor ei Apolo, Isachie şi Codrat.

Alexandra muceniţa lui Hristos Dumnezeu era soţie împăratului Diocleţian; deci văzând ea că sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu şi sănătos, s-a înfăţişat împăratului, în vreme ce aducea el jertfă idolilor, s-a mărturisit pe sine creştină înaintea împăratului. De aceea a fost pusă în închisoare; după acestea dându-se hotărâre ca să fie tăiaţi Gheorghe şi Alexandra, aflând ea aceasta în închisoare s-a rugat lui Dumnezeu, şi şi-a dat sufletul. Iar Apolo şi Isachie şi Codrat, fiind slugi împărătesei Alexandra, şi văzând-o pe ea că a dispreţuit vremelniceasca şi stricăcioasa împărăţie şi pe muritorul împărat, şi că, crezând în Hristos, a şi murit pentru El, au crezut şi ei în Hristos. Şi înfăţişându-se cu îndrăznire au mustrat pe împăratul numindu-l călcător de lege şi sălbatic, şi că nu i-a fost milă de însăşi femeia sa, cu care a făcut copii. Mâniindu-se împăratul pentru aceasta, a poruncit ca să-i pună la închisoare, şi aceasta făcându-se, gândea el toată noaptea eu ce moarte îi va pierde, iar dimineaţa scoţându-i din temniţă, pentru Codrat a poruncit să fie tăiat; iar Apolo şi Isachie, iarăţi să fie puşi la închisoare, şi să fie ucişi cu foamea; care după câteva zile fiind istoviţi de foame, şi-au dat sufletele lor Domnului.

SALUTARI URARI SI ATITUDINI CRESTINE

“Pe cand vorbeau ei astfel, insusi Iisus a stat in mijlocul lor, si le-a zis: “Pace voua!” … Harul Domnului Iisus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Sfantului Duh, sa fie cu voi cu toti! Amin. … Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, … Ioan, catre cele sapte Biserici, care sunt in Asia: Har si pace voua din partea Celui ce este, Celui ce era si Celui ce vine, si din partea celor sapte duhuri, care stau inaintea scaunului Sau de domnie, si din partea lui Iisus Hristos, martorul credincios, cel intai-nascut din morti, Domnul imparatilor pamantului! A Lui, care ne iubeste, care ne-a spalat de pacatele noastre cu sangele Sau, si a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu, Tatal Sau: a Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor! Amin.” (Luca 24:36; 2Corinteni 13:14; Matei 5:44; Apocalipsa 1:4-6)

PASTE FERICIT

Che questo giorno così speciale e importante possa donarvi una festa piena di felicità, amore e speranza ... AUGURI DI BUONA PASQUA!

Fie ca aceasta zi speciala si importanta, sa o sarbatoriti cu multa fericire, dragoste si speranta....PASTE FERICIT!Celor care sarbatoresc peste o saptamana Pastele ..le urez o duminica placuta de Florii!!

CAPITOLUL 22 APOCALIPSA LUI IOAN

CAPITOLUL 22

Raul si pomul vietii. Fericirea vesnica. Ioan este martorul credincios. Fagaduinta si judecata lui Dumnezeu. Venirea lui Hristos.
1.

Si mi-a aratat, apoi, raul si apa vietii, limpede cum e cristalul si care izvoraste din tronul lui Dumnezeu si al Mielului, 2. Si in mijlocul pietei din cetate, de o parte si de alta a raului, creste pomul vietii, facand rod de douasprezece ori pe an, in fiecare luna dandu-si rodul; si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor. 3. Nici un blestem nu va mai fi. Si tronul lui Dumnezeu si al Mielului va fi in ea si slugile Lui Ii vor sluji Lui. 4. Si vor vedea fata Lui si numele Lui va fi pe fruntile lor. 5. Si noapte nu va mai fi; si nu au trebuinta de lumina lampii sau de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina si vor imparati in vecii vecilor. 6. Si ingerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate si Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe ingerul Sau sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se intample in curand. 7. Si iata vin curand. Fericit cel ce pazeste cuvintele proorociei acestei carti! 8. Si eu, Ioan, sunt cel ce am vazut si am auzit acestea, iar cand am auzit si am vazut, am cazut sa ma inchin inaintea picioarelor ingerului care mi-a aratat acestea. 9. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Caci sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te! 10. Apoi mi-a zis: Sa nu pecetluiesti cuvintele proorociei acestei carti, caci vremea este aproape. 11. Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce inca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca inca. 12. Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia, dupa cum este fapta lui. 13. Eu sunt Alfa si Omega, cel dintai si cel de pe urma, inceputul si sfarsitul. 14. Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate! 15. Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna! 16. Eu, Iisus, am trimis pe ingerul Meu ca sa marturiseasca voua acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt radacina si odrasla lui David, steaua care straluceste dimineata. 17. Si Duhul si mireasa zic: Vino. Si cel ce aude sa zica: Vino. Si cel insetat sa vina, cel ce doreste sa ia in dar apa vietii. 18. Si eu marturisesc oricui asculta cuvintele proorociei acestei carti: De va mai adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise in cartea aceasta; 19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cartii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfanta si de la cele scrise in cartea aceasta. 20. Cel ce marturiseste acestea zice: Da, vin curand. Amin! Vino, Doamne Iisuse! 21. Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toti! Amin.